Burnout

Burnout-ul nu doare. Are semne subtile ce pot fi confundate cu oboseala sau lipsa motivatiei. Efectele lui in schimb sunt uneori dramatice, cu dezechilibre majore pentru noi. Atunci cand corpul functioneaza normal, raspunsul organismului la stimuli respecta un standard. In cazul unui dezechilibru (exact ce este si burnout-ul) raspunsul va fi inadecvat sau distorsionat. In functie de acesta, identificam cauza si corectam reflexul.

P-DTR este o tehnica de baza in Empatio, clinicile fondate de doctorul Orest Bolbocean. Este o metoda neurologica functionala extrem de eficienta in cazul burnout-ului si nu numai. P-DTR este reset, update, upgrade. Mereu in aceasta ordine!

Pacientii nostri simt si descriu diferit ce s-a schimbat dupa terapia P-DTR, insa starea lor de bine este asemanatoare. Pot sa faca tot ce le aduce placere, pot sa zambeasca si sa se miste liber.

Tot obiectivul tratamentului este sa aducem pacientii nu la o stare de functionare, ci la una de performanta. Terapia noastra se concentreaza intotdeauna pe restabilirea intregului organism, nu doar a unei parti. Nu tratam doar mana, spatele sau piciorul, tratam tot organismul.

  Ce este si cum arata starea de bine   Reactiile emotionale exagerate

Emotiile au la baza reflexe. Daca ceva ne bucura, reactionam in masura. Daca ceva ne intristeaza ajungem sa simtim asta cu tot corpul. Cum ajungem sa ne imbolnavim? Ce ne determina starea de sanatate? Sunt emotiile responsabile de cum ne simtim fizic si de starea organismului nostru?

Reactiile la stari mai putin bune (traim tristete, frica sau furie, stres sau anxietate), reflexele la stimuli exteriori si interiori, au intensitati diferite si frecvente variabile: le putem trai in fiecare zi sau o data la ceva timp. Si, pentru ca le traim, ajungem ca ele sa ne traiasca pe noi, adica ajungem sa aratam si sa ne simtim in virtutea a ceea ce se intampla cu noi: incepe sa ne doara spatele, umerii sau capul, ne trosnesc genunchii, suntem mai mereu obositi, nervosi sau anxiosi, libido-ul scade dramatic, nu mai avem chef de nimic.

Acestea sunt putine din multele manifestari care pot aparea ca urmare a unui tumult emotional si / sau mental. Tot ceea ce simtim si gandim, tot ceea ce traim se ventileaza in corpul fizic, se rasfrange asupra acestuia, ca unic recipient de deversare a unui prea plin mental si emotional.

In lupta dintre emotie si gand, corpul fizic plateste o foarte mare nota de plata.

Avem nevoie de emotii noi, de emotii care sa ne ajute corpul sa se reechilibreze. Iar ca sa punem ceva nou in noi, trebuie sa facem curat. Nu poti reamenaja fara sa nu renunti la o parte din mobila, pentru ca altfel transformi casa in depozit. Tehnica P-DTR este cea care, dupa mii de pacienti tratati, ne confirma eficienta in a reechilibra relatia dintre sistemele mental, emotional si fizic.

Stim ca tehnica P-DTR poate sa rezolve probleme vizibile: durere, disfunctie, oboseala, tulburari de somn. Poate oare sa ne ajute si cu probleme care nu se vad? Este tehnica P-DTR o alegere buna in simptome ce tin de sanatate mintala: stres, reactii exagerate, inceput de depresie? Raspunsul este in aceste videoclipuri. Acesta este raspunsul de care avem nevoie. O resetare completa.

Sanatatea este adaptare. Cum apar compensarile. Disfunctiile rar dorEmotiile ne pacalesc corpul sa traiasca ceva ce nu e neaparat realO resetare completa

Emotiile ne pacalesc corpul sa traiasca ceva ce nu e neaparat real.

Multi dintre noi stim despre Calaret (minte constienta, cortex prefrontal) si Elefant (emotionalul). Paul Olteanu povesteste mult despre asta si o face excelent. In aceasta metafora noi am mai adus un personaj, unul puternic, care rezista mult. Doar ca la un moment dat nu mai poate duce.

Stimulii sunt mereu in jurul nostru. Putem sa reactionam (negativ) doar pentru ca stam in plus 3 minute la o coada, cineva ne vorbeste de sus, ridica tonul, toate semafoarele intalnite pana la munca sunt pe rosu.

Cand reactiile sunt exagerate, corpul nu stie asta. El doar reactioneaza pe masura a ceea ce traim: puls crescut, tensiune musculara, agitatie, nevoia de izolare, chiar daca ceea ce traim este determinat de un stimul care, in mod normal, nu ar trebui sa ne destabilizeze.