Masajul de drenaj veno-limfatic reprezintă o tehnică specială de masaj, care se utilizează în practica medicală curentă, devenind cu timpul o tehnică de masaj particulară, a cărei valoare terapeutică este recunoscută.

Masajul de drenaj venolimfatic s-a dezvoltat în Europa după 1930, prin fizioterapeuţii danezi Estrid şi Emil Vodder, ca o tehnică de control al limfedemului post mastectomie. Masajul de drenaj venolimfatic este un masaj blând şi centrat superficial, unde limfa va fi mobilizată din ariile de drenaj ale vaselor limfatice spre colectorii limfatici. Acest masaj blând se foloseşte în tratamentul limfedemului, edemelor posttraumatice.

Tehnica se foloseşte pentru stimularea circulaţiei de întoarcere în vasele limfatice, care are ca finalitate o mai bună evacuare a lichidelor excedentare şi a reziduurilor metabolice din spaţiile interstiţiale, pe cale limfatică. Sistemul limfatic este una din căile majore de absorbţie a substanţelor nutritive din tractul digestiv şi este calea principală de absorbţie a grăsimilor, motiv pentru care, spre finalul “periplului” limfei prin organism ea devine foarte vâscoasă, grăsoasă.

Limfa este un lichid incolor sau uşor gălbui, transparent, cu compoziţie asemănătoare plasmei, dar cu conţinut uneori crescut în proteine şi alte molecule mari ce nu pot ca atare să se reîntoarcă în circulaţia sanguină, Ea icirculă prin vase speciale numite „limfatice", prin ganglioni şi prin spaţiile dintre celule. Ganglionii limfatici existenţi pe traseul colectoarelor limfatice filtrează limfa şi o încarcă cu diverse substanţe atunci când este cazul. Spre exemplu: ganglionii produc unii anticorpi pe care limfa îi poate transporta în situaţii de necesitate.

În unele cazuri cum ar fi: circulaţia proastă a sângelui din vene, lipsa de mişcare, traumatismele, frigul, limfa stagnează. Locul respectiv se umflă, devine dureros, se sclerozează şi uneori se necrozează.

Manevrele de evacuare, numite şi de apel, se execută prin deplasarea pielii cu mâna pe planurile subiacente, dinspre partea sa radială (deget 2) spre cubital (deget 5), braţul efectuând mişcări de apropiere (adducţie) şi depărtare (abducţie) faţă de trunchi, presiunea asupra pielii având loc în timpul adducţiei de trunchi. Această manevră realizează în prima parte a sa şi captarea limfei în colectoarele limfatice şi direcţionarea acesteia în sensul normal de scurgere al acesteia. Returul manevrei de evacuare execută exclusiv evacuarea limfei. Manevrele de captare exclusivă se execută identic cu precedenta cu deosebirea că sensul va fi dinspre cubital spre radial, presiunea executându-se în abducţia braţului la trunchi.

Acest masaj contribuie la drenarea limfei din reţeaua periferică spre vasele cele mai mari, numite canalul toracic şi marea venă limfatică.

Indicaţiile masajului limfatic - sunt foarte variate, cele mai importante fiind:

• Edemele posttraumatice şi postoperatorii: entorse, fracturi şi tulburări circulatorii postectomie.
• Tulburări algodistrofice diverse – algodistrofii şi hematoame.
• Tulburări circulatorii: arterite, claudicaţie intermitentă şi ulcere varicoase.
• Tulburări respiratorii – astm şi mucoviscidoze.
• Afecţiuni reumatismale – coxartroză, cervicalgii, umăr blocat şi periartrită scapulohumerală.
• Intocsicaţii – de origine alimentară sau medicamentoasă.
• În medicaţia sportivă – pentru tratarea epicondilitelor, a hematoamelor, a curbaturii (senzaţie de durere fără localizare concretă).
• Afecţiunii ale tegumentelor – acnee, aderenţe postoperatorii, cicatrici, eczeme, hipodermite, neurodermite şi hiperpigmentaţia de sarcină.
• Boli infecţioase – stare de gripă (sau stadiul premergător gripei), mononucleoză infecţioasă, sinuzite cronice. În cazul acestor afecţiuni se recomandă drenaj limfatic în afara puseelor.
• Tulburări de origine circulatorie – ateroscleroza cerebrală, glaucom, sindrom Meniers şi edeme la nivelul membrelor inferioare.
• Tulburări de origine neurologică – leuconevraxia (scleroza în plăci), insomnii, I.M.C (insuficienţă motorie cerebrală), copii hiperkinetici şi nevralgii.
• Afecţiuni dentare – probleme de implantare la copii, gingivite şi parodontoză.