Chirurgia orala inseamna manopere terapeutice care vizeaza indepartarea unui dinte compromis. Totodata, aceasta poate contribui la salvarea unui dinte de eventualele complicatii. Insa, extractia dentara este cea mai frecventa manopera de chirurgie orala, fiind folosita pentru indepartarea unui dinte bolnav care nu mai poate fi salvat prin tratament.

Odontectomia dintilor este considerata o indepartare chirurgicala a dintilor permanenti ramasi in incluzie partiala sau totala. De regula, aceasta procedura este frecventa in cazul molarilor de minte care nu au suficient spatiu pentru eruptie. Caninii, in schimb, necesita o redresare chirurgical-ortodontica, evitandu-se, astfel, extractia.

Rezectia apicala este considerata o indepartare a apexului dentar, insa nu simplu, ci impreuna cu tesutul osos, daca acesta este infectat. Tratamentul de tipul chemo-mecanic si obturatia de canal se realizeaza, de regula, inainte de interventie.

Indepartarea unei radacini dentare fracturate care a ramas in urma unei extractii recente sau mai vechi se numeste extractie cu alveolotomie.

Netezirea crestei alveolare edentate se numeste regularizarea crestei alveolare si se efecteaza pe parcursul aceleiasi sedinte cu extractiile dentare. Desigur, aceasta poate fi executata si postextractional, pentru a ajuta la formarea unui camp protetic optim pentru proteze.

Indepartarea formatiunii chistice intraosoase se numeste chistectomie. Aceasta este necesara pentru ca pacientul sa poata beneficia de un tratament conservator-rezectie apicala sau extractie (daca dintii nu mai pot fi recuperati). Cavitatea osoasa care ramane in urma chistectomiei se poate umple cu granule de os artificial, in vederea sporirii procesului de vindecare.