Strabismul este o afectiune oculara care consta in lipsa de paralelism a celor doi ochi, fie cand pacientul priveste inainte, fie in diverse pozitii ale privirii. Poate avea un caracter constant (ochii sunt permanent deviati) sau intermitent (deviatia se manifesta doar in anumite conditii).

In functie de pozitia ochiului deviat, strabismul poate fi:

• convergent (ochi deviati spre nas) sau ESOTROPIE
• divergent (ochi deviati spre ureche) sau EXOTROPIE
• vertical ( un ochi mai sus sau mai jos in raport cu celalalt) sau HIPOTROPIE, HIPERTROPIE
• combinatii ale variantelor de mai sus.

  Strabismul fiziologic

Ochiul drept deviat in afara – strabism tranzitor, fiziologic la varsta de 1 luna.

O instabilitate temporara a pozitiei ochilor observata la nou nascut si in perioada primelor 3-4 luni. De obicei ochii “fug” spre inafara, intermitent alternand cu perioade mai lungi de normalitate. Acesta este tipul de “strabism” care se remediaza cel mai frecvent in mod natural in urma dezvoltarii corespunzatoare a sistemului vizual. Daca exista insa si alte suspiciuni legate de aspectul ochilor sau dezvoltarea vederii copilului dvs., este important sa va prezentati la un consult de specialitate.

Pseudostrabismul

Pliu epicantal la ochiul stang, aspect fals de deviere spre interior.

Pseudostrabismul se refera la un aspect de fals strabism, o impresie falsa ca ochii nu sunt aliniati corect, cea mai comuna situatie pe care o sesizeaza parintii e aceea ca ochii copilului sunt incrucisati.

Acest aspect se datoreaza nasului turtit si a prezentei unui pliu tegumentar (epicantus) in coltul dinspre nas al pleoapelor astfel ca partea alba a ochiului (sclera) este putin vizibila.

Parintii adeseori observa acest aspect mai ales in poze sau cand copilul priveste intr-o parte astfel incat unul dintre ochi pare mult mai apropiat de nas.

Strabismul la varsta de sugar

Strabism convergent congenital (cu debut sub varsta de 6 luni). Tratamentul chirurgical se impune inainte de varsta de 2 ani.

Esotropia infantila  sau congenitala consta in devierea spre nas (strabism  convergent) a unuia sau a ambilor ochi. Aparitia acestei pozitii anormale a ochilor se constata de regula la varsta de 2 – 4 luni postnatal, exceptional in prima luna de la nastere. In primele 6 luni de viata are loc o etapa importanta in dezvoltarea vizuala si a corespondentelor intre cei doi ochi. Inabilitatea sistemului vizual  de a utiliza ambii ochi in acelasi timp si a crea aceste corespondente la nivel cerebral cauzeaza devierea acestora.

De regula, gradul de deviere a ochilor poate fi moderat la inceput dar se accentueaza in timp,  astfel incat aspectul clasic este de “ochi incrucisati” , ambii ochi fiind blocati spre nas (ca in imaginea de mai sus).

In aceasta situatie, copilul adopta un comportament vizual specific  si anume “cross fixation”, utilizand ochiul drept pentru a vedea in campul vizual stang iar ochiul stang pentru a vedea in campul vizual drept.  Parintii pot constata de asemenea ca exista o limitare a miscarii fiecarui ochi in parte inspre tampla, datorita acestui blocaj in convergenta si a vederii incrucisate.

Daca unul dintre ochi este deviat mai mult decat altul, exista un risc crescut ca vederea acestui ochi sa devina mai slaba in timp (ambliopie) deoarece creierul ignora semnalul vizual primit de la acest ochi.

Orice deviere importanta si constanta a globilor oculari in perioada de sugar este o situatie anormala care nedepistata si netratata la timp va duce la dezvoltarea anormala a corespondentelor intre cei doi ochi, si, in unele situatii, la instalarea ambliopiei – vederea slaba a ochiului deviat si neantrenat vizual.

Este foarte important ca examinarea oftalmologica in cazul unui sugar cu strabism real sa fie facuta cat mai repede dupa momentul observarii deviatiei oculare.  Scopul acestui consult consta in diagnosticarea corecta a tipului de strabism (esotropie infantila versus esotropie dobandita prin alte cauze precum cataracta congenitala, afectiuni retiniene sau ale nervului optic, tumori intraoculare), stabilirea tipului de tratament si a protocolului de urmarire periodica.

Strabismul la copilul mic

Strabism convergent de tip acomodativ asociat cu hipermetropie. Deviatia strabica se corecteaza la purtarea ochelarului cu dioptria corespunzatoare.

In perioada 1-3 ani din viata copilului, ne intalnim cel mai frecvent cu strabismele convergente ce apar ca urmare a unor vicii de refractie (dioptrii) nedepistate si necorectate. In cazul lor purtarea ochelarilor cu dioptrii corespunzatoare poate fi singura si cea mai eficienta metoda de tratament daca sunt depistate si tratate la timp. Pozitia anormala a capului sau inchiderea unui ochi pot fi deasemenea semnale ale prezentei strabismului la aceasta varsta.

Tratamentul in strabism cuprinde o serie de etape, particularizate in functie de evaluarea initiala a pacientului, de alte afectiuni asociate si nu se considera inceput sau incheiat o data cu interventia chirurgicala.

De retinut:

• orice copil cu strabism poate fi consultat indiferent de varsta acestuia, folosind metode specifice, iar consultul e necesar cat mai repede dupa observarea strabismului.
• consultul va stabili prezenta strabismului, tipul acestuia, cauza, si conduita de tratament.
• respectarea perioadelor de monitorizare este foarte importanta, deoarece comportamentul vizual al copilului mic se poate modifica rapid in timpul perioadei de urmarire, ceea ce impune o re-evaluare si o ajustare a terapiei.
• momentul chirurgical este stabilit in functie de debutul strabismului, tipul acestuia, de eficacitatea tratamentelor anterioare ( corectia optica, dezambliopizare), scopul principal fiind unul functional de restabilire a motilitatii oculare adecvate si recastigarea daca e posibil a vederii binoculare. In esotropia congenitala sansa recastigarii unui anumit grad de vedere binoculara este mai mare daca interventia chirurgicala se efectueaza inainte de varsta de 2 ani.