Endodonția se referă la tratamentul canalelor radiculare. Atunci când apare o leziune sau o infecție la acest nivel, conținutul canalelor, şi anume pulpa dentară şi nervul, trebuie inlaturat. Dupa eliminarea țesuturilor infectate, canalele se curăță şi se aplică paste speciale cu proprietăți profilactice. În absența acestui tratament, dintele respectiv trebuie extras. Tratamentul canalelor radiculare este cel mai conservator tratament, având rolul de a păstra dintele sănătos pentru mai mult timp. Extracția trebuie evitată atât timp cât există alternativa unui tratament conservator, pentru că un dinte natural este mai rezistent decât unul artificial, indiferent de materialele folosite.

Când este necesar tratamentul endodontic:
• carie profundă;
• sensibilitate localizată la rece, cald sau dulce;
• dureri la atingerea sau strângerea dinților;
• uneori, înainte de aplicarea unei proteze fixe.

Medicul dentist va decide dacă este necesară extirparea. În cazul în care caria a ajuns la nerv: dacă nu se scoate nervul, durerea nu va ceda, nervul va muri în timp fără să ne dăm seama, resturile de nerv mort vor rămâne în dinte şi se vor infecta, ceea ce va provoca apariția gangrenei. Atunci când se realizează o lucrare dentară este necesară extirparea, deoarece, prin şlefuirea dintelui, se ajunge foarte aproape de camera pulpară. Tratamentul propriu-zis In funcție de patologia şi complicațiile cazului respectiv, sunt necesare una sau mai multe programări. Se creează accesul către canalul radicular şi, cu ajutorul unor ace speciale, se indepartează nervul şi pulpa dentara. Apoi canalul este curăţat şi dezinfectat cu soluții antiseptice. Dupa curățare, se realizează obturația radiculară care presupune introducerea unor conuri şi a unei paste care să închidă cât mai etanş spațiul respectiv. În ultima etapă se reface structura coronară, ori prin obturație simplă, ori prin coroana de înveliş, în funcție de cât de întinsă este distrucția coronara.