Fizioterapia  este știința ce studiază mecanismele de acțiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exercițiul fizic, împachetările, apa, lumina, căldura, electricitatea, și utilizarea acestora cu scop de tratare, recuperare și profilaxie în tratarea afecțiunilor organismului uman.

   Este indicată în toate afecţiunile degenerative ale scheletului (îndeosebi în artroză) şi în bolile articulare inflamatorii (guta, poliartrita reumatoidă etc.), în general între două crize. Ea permite atenuarea durerilor, prevenirea sau diminuarea unei redori articulare, restaurarea forţei musculare în jurul unei articulaţii.

Pentru tratarea diferitelor afecţiuni  utilizăm TENS-ul  ce are efect analgezic, miorelaxant si antiedematos. TENS-ul este o  tehnică terapeutică ce s-a dovedit  a fi un instrument  eficient, atât în reducerea sau suprimarea unor algii, cât şi în varii artralgii, dureri craniene, post-operatorii, nevralgii post-herpetice, dureri focale din patologia canceroasă.Terapia constituie  o metodă neinvazivă de combatere a diferitelor stări algice, precum şi cronice având etiologii diverse.

Durerea, ca simptom reprezintă un semnal de alarmă generat de oragnismul uman, şi interpretat de creier ca un semn al unei  îmbolnăviri. Anumite dureri sunt atât de persistente încât înterup în mod serios viaţa normală a individului.

În majoritatea situaţiilor, algia poate fi înlăturată prin mijloace farmaceutice, dar nu în puţine cazuri, administarea acestora poate fi însoţită de efecte secundare  neplăcute sau de intoleranţe toxice, dăunătoare organismului uman. Senzaţia dureroasă este transmisă din diversele zone ale corpului uman (prin nervii somatici şi vegetativi) excitaţiile nervoase fiind convergente la nivelul cornului posterior al măduvei spinării unde se formează aşa numita substantă’ P”, mediatorul durerii.

Prin terapia TENS este stimulată secreţia  în organism  de endorfine care reduc parţial sau total percepţia durerii.

Este important de reţinut însă, că TENS-ul înlătură doar durerea nu şi cauza care a provocat-o.

CE ESTE ELECTROTERAPIA?

           Electroterapia constă în folosirea curentului electric pentru stimularea ţesuturilor, cu scopul vindecării diferitelor afecţiuni sau al recuperării anumitor funcţii pierdute ale organismului. S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele şi diferite celule ale corpului sunt influenţate pozitiv de electricitate. Se consideră că, prin stimularea electrică a celulelor, ţesuturile afectate pot fi vindecate.

În general, neurostimularea electrică  poate fi utilizată în scop terapeutic sau funcţional  având urmatoarele beneficii:

- îmbunătăţirea tonusului muscular şi împiedicarea atrofierii muşchiului paralizat;

- reducerea spasticităţii;

- îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi a sănătăţii pielii;

- încurajează revenirea controlului voluntar a musculaturii paralizate; – reducerea subluxaţiei la nivelul umărului (în hemiplegie) şi prevenirea durerilor asociate cu aceasta;

- stabilizarea articulaţiilor şoldului , genunchiului şi piciorului, utile în acţiuni de menţinere a ortostatismului , mişcări de transfer scaun-pat, scaun-toaleta etc;

- asistenţa în desprinderea piciorului de pe sol pentru efectuarea unui pas (caz: flexia dorsală deficitară);

- prevenirea contracturilor articulare.

UNDE SE APLICĂ?

- artroze (ale coloanei vertebrale: – spondiloză cervicală);

- artroze ale genunchilor (gonartroză);

- artroze ale şoldurilor ( coxartroză);

- lumbago (dureri în zona lombară)>

- compresiuni radiculare: lombosciatica, hernie de disc, cervico-brahialgii;

- nevralgii (trigeminale, faciale, interscostale, zona Zoster, traumatice); - mialgii (dureri musculare, contracturi musculare, retracturi musculare);

- contuzii;

- entorse;

- luxaţii;

- fracturi;

- tenosinovite;

- epicondilite;

- bursite;

- periartrita scapulo-humerala (PSH);

- sciatica;

- migrene;

- cefalee;

- sindrom cervical;

- dureri talamice;

- artrite;

- algii postratumatice.