Însămânţarea Modalitatea cea mai simplă şi cu costuri puţine pentru însămânţarea unui covor de iarbă este însămânţarea directă. Cu această metodă, covorul verde se obţine în urma unor operaţiuni delicate, precum încolţirea seminţelor şi răsărirea plantulei. Pentru a scurta cât mai mult această etapă şi pentru a o lipsi de riscuri, este esenţială alegerea unei perioade de însămânţare adecvate. Pentru speciile microterme, perioada recomandată este vara târzie sau începutul toamnei, în timp ce pentru speciile macroterme perioada optimă este reprezentată de primăvara târzie. În funcţie de mărimea suprafeţelor, operaţiunea poate fi executată convenabil fie cu mâna, fie prin diverse metode mecanizate. Pentru suprafeţele preţioase şi mai ales pentru însămânţările târzii (a microtermelor) sau precoce (a macrotermelor), după distribuţia seminţei se pot folosi covoarele geotextile sau alte pături de ierburi. Creşterea termică şi menţinerea unui grad de umiditate mai crescut şi constant prin aceste pături produc efecte pozitive asupra încolţirii seminţelor şi urgenţei plantulelor. b. Hidroînsămânţarea Hidroînsămânţarea este o tehnică de realizare a covorului de iarbă care prevede aplicarea pe teren a unui amestec de fluid alcătuit din seminţe, substanţe de fixare, pături de bălegar şi fertilizanţi. Această tehnică se bazează pe folosirea mijloacelor mecanice specializate, prevăzute cu cisterne, agitatori, sisteme de pompare şi stropire (irigare) prin care se realizează pregătirea, transportul şi aplicarea prin pulverizare a amestecului. |