a. Tăierile de fructificare

Privesc ramurile roditoare şi cele de semischelet. Ramurile de rod nu se taie anual. Asupra lor se intervine pe măsura înaintării în vârstă când acestea se ramifică şi se lungesc. Scurtăturile trebuie făcute cu scopul realizării ramificării şarpantelor. La pomii aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri florali în raport cu potenţialul pomului. Timp de 5-8 ani tăierile de fructificare se aplică simultan cu tăierile de întreţinere. Către mijlocul perioadei de plină producţie, ca urmare a scăderii potenţialului vegetativ al pomilor creşterea lăstarilor devine insuficientă. Pe semischelet prin tăierile de fructificare se elimină părţile cu ramuri fructifere epuizante şi se crează condiţii de stimulare a unor ramuri vegetative pe care se formează ramuri de rod tinere. Ramurile de un an viguroase se elimină sau se înclină şi se scurtează în vederea ramificării lor. Ramurile de peste doi ani se pot scurta dacă este necesar, în zona lemnului de doi ani. Pentru a se evita ramificarea se păstrează porţiunea bazală.

b. Rodirea periodică

Pomii cultivaţi pe soluri sărace, neîngrăşaţi şi neîngrijiţi rodesc periodic. Măsurile de combatere a periodicităţii în ani cu rod sunt: aplicarea toamna a îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu şi o treime cu azot, tăieri de rărire şi fructificare pentru normarea rodului; reîntinerirea formaţiunilor fructifere; măsuri pentru protecţia florilor contra gerurilor târzii de primăvară; rărirea florilor şi fructelor legate abundent; tratamente corespunzătoare contra bolilor şi dăunătorilor; menţinerea unui raport optim între frunze şi fructe; asigurarea umidităţii în sol; aplicarea suplimentară de complexe. Măsurile de combatere în anii fără rod: tăierile moderate pentru a nu stimula prea mult creşterile vegetative; aplicarea îngrăşămintelor cu azot în doze moderate, tratamente fitosanitare corespunzătoare pentru a menţine un aparat foliar sănătos.

c. Tăierile în verde

Interiorul coroanei trebuie ferit de aglomerarea lăstarilor lacomi cu creştere verticală, porniţi de pe tulpină şi de pe părţile mai vechi ale ramificaţiilor principale. În iulie-august vom rări zonele de vârf şi periferia coroanelor pentru a evita aglomerarea excesivă cu creşterile viguroase ale ramurilor de schelet şi fructifere. Simplificarea obţinută prin aceste operaţiuni ajută foarte mult la buna circulaţie a sevelor (brută şi elaborată), schimbă raporturile de creştere între lăstarii principali şi cei concurenţi, determină schimbări radicale, în sensul dorit de noi, a poziţiei mugurilor pe lăstari. Lăstarii concurenţi de pe ramurile principale vor fi eliminaţi.

Dacă pe lemnul de doi ani aflat sub prelungirea anuală se află prea mulţi lăstari, se recomandă o rărire a lor în funcţie de poziţia pe acea ramură. Mlădiţele cu poziţie pe partea superioară şi creştere verticală se suprimă (în cel mai rău caz vor fi tăiate deasupra unui mugure orientat lateral).

În general, tăierile (operaţiile) în verde se aplică diferenţiat, pe specii, soiuri, în funcţie de vigoare, capacitate de ramificare, încărcătură de fructe.

La coroanele cu creşteri puternice şi rod puţin, intervenţiile vor fi mai energice. La pomii cu creşteri slabe şi rod bun, intervenţiile vor fi superficiale, strict corective.

d. Ciupirea lăstarilor

Ciupirea lăstarilor constă în îndepărtarea vârfului ierbaceu al lăstarilor în creştere, deasupra ultimei frunze mature sau, în unele situaţii, la 2-4 frunze. Efectele sunt diferite, în funcţie de faza de creştere a lăstarilor şi de timpul de execuţie.

In faza de creştere intensă a lăstarilor, ciupirea determină oprirea temporară a creşterii în lungime a lor, lăstarii neciupiţi din vecinătate vor lua un avans în creştere, se stimulează formarea de lăstari anticipaţi (de prelungire). Creşterea lăstarilor ciupiţi este preluată prin mugurele devenit terminal.

Ciupirea executată în faza de încetinire a creşterii lăstarilor determină o mai bună maturare a ţesuturilor acestora, iar creşterea nu mai este reluată. Operaţia de ciupire ne dă posibilitatea să controlam şi să echilibram creşterile între lăstarii de aceeaşi importanţă din coroană (prelungirea şarpantelor, a subşarpantelor), prin ciupirea lor când unii sau alţii au un avans de 15-20 cm. La pomii tineri cu creştere prelungită se face o ciupire tardivă a lăstarilor, la începutul toamnei, în scopul stopării creşterii şi a favoriza maturarea lemnului şi astfel creşte rezistenţa la gerurile din iarnă.

Alte operaţii în verde – dresarea, înclinarea, arcuirea – sunt efectuate în strânsă corelare cu formarea coroanelor, garnisirea ramurilor, echilibrarea creşterilor şi rodirea pomilor, de acestea depinzând şi momentul executării lor, pe parcursul vegetaţiei.