Ingerarea unor substante nocive produce imediat leziuni gastrice. Gastrita primara apare in cazul ingestiei de mancare stricata, toxine bacteriene, corpi straini, unele medicamente, diverse substante toxice, plante si ciuperci toxice; de asemenea apare in cazul intolerantei la unele componente ale alimentelor, bacterioze, paraziti interni si viroze. Gastrita secundara poate aparea in unele boli ce afecteaza alte organe, precum: leziuni ale creierului, insuficienta renala, insuficienta hepatica, hipoadrenocorticism, coagulare intravasculara diseminata, in boli infectioase, septicemie si nu in ultimul rand in stres si in trauma.

Semnele clinice ale gastritei acute sunt reprezentate de: anorexie-lipsa apetitului alimentar (datorita senzatiei de greata) si care poate fi singurul semn clinic in unele cazuri. Gastrita acuta este o cauza comuna si a vomei acute. De obicei voma apare la scurt timp dupa ingestia de lichide ori hrana. In mod obisnuit voma contine mucus si deseori are in compozitie si bila (colorata verzui), poate sa contina sau nu sange (proaspat ori digerat). Unii pacienti sunt usor abatuti in caz de parasitism intern, iar altii sunt grav debilitati in parvoviroza ori blocaj renal.

Diagnosticul: Fara investigatii (paraclinice) amanuntite gastrita acuta este diagnosticata de obicei pe baza istoricului medical (ingestie de gunoaie, medicamente, etc.), examenului fizic si raspunsului rapid la tratamentul simptomatic. Daca simpotmele nu se remit in 1-2 zile de tratament simptomatic trebuiesc incepute investigatii amanuntite. In cazul bolilor sistemice, febrei, durerilor abdominale ori de obstructie intestinala se recurge imediat si obligatoriu la investigatii amanuntite/paraclinice. Teste de diagnostic cuprind examene complete de sange, examinarea fecalelor. Radiografia cu substanta de contrast se efectueaza daca se suspicioneaza corp strain ori obstructie intestinala. Endoscopia se efectueaza pentru evaluarea stomacului si duodenului proximal. Ecografia abdominala: utila in evaluarea stomacului si a abdomenului in ansamblu.

Tratamentul se adreseaza cauzelor sau bolilor care au generat gastrita. Se recomanda repausul total al tractului gastrointestinal deoarece distensia gastrica(data de mancare si apa) poate provoca voma. Hrana stimuleaza productia de acid gastric, fapt ce atrage dupa sine si lezionarea mucoasei gastrice; Daca reflexul de voma dispare dupa 12 ore de la instituirea tratamentului, se pot administra pacientului mici cantitati de apa la intervale mici de timp; Pacientul va primi hrana decat dupa 24-36 ore din momentul in care nu mai vomita. Instituirea meselor se realizeaza gradual, in cantitati mici pentru a preveni distensia gastrica si productia de acid gastric, proteinele sunt cel mai puternic stimulator al productiei de acid gastric iar glucidele din contra. De aceea, ratiile administrate trebuie sa fie initial sarace in proteine si bogate in glucide usor digerabile. Exemplu: 1 parte branza cu procent mic de grasime si 2 parti orez fiert la care se adauga daca este necesar, pentru aroma/gust, supa de pui (in cantitati mici). Deasemenea se poate folosi dieta comerciala(vezi Hill’s i/d). Dieta in alimentatie se schimba treptat si revine la ratia normala pe parcursul a 2-4 zile. Se administreaza fluide daca este nevoie: Rehidratarea per-os este posibila daca gastrita nu este grava iar voma este rara. Se realizeaza cu mici cantitati de apa rece administrata la intervale mici de timp. Fluidele se administrareaza subcutanat daca pacientul sufera de deshidratare medie si nu poate ingera lichide. Administrarea intravenoasa a lichidelor este indicata atunci cand pacientul este depresat sau abatut, sufera de o boala grava ori este puternic deshidratat.