A fost ridicată de călugărul grec Ioanichie Stratonikeas drept capelă modestă a hanului său, în anul 1724. Avea plan dreptunghiular, fără turlă, abside şi pridvor.

În 1728-1733 a fost  mărită, în forma treflată, ornată în exterior cu un brâu. Cu timpul, hanul fiind ruinat, este dărâmat. Cutremurule produc avarii grave bisericuţei, fiind consolidată în 1852. Este apoi din nou ameninţată cu ruinarea.

Restaurarea bisericii începe în anul 1904, după planurile şi sub conducerea arhitectului Ion Mincu, care i-a redat forma originală şi pictura veche, reparată la 1909, de pictorul preot V. Damian.

A căpătat o turlă nouă, brâul din piatră, acoperişul.

După moartea arh. Ion Mincu, lucrările au fost continuate de arh. I. Zagoritz, fiind terminate de prof. C. Dumitrescu, în 1921.

Între anii 1996-2000, s-a efectuat o nouă consolidare,  scoaterea igrasiei din fundaţii şi restaurarea picturilor sub îndrumarea prof. Dan Mohanu.