Biserica este o construcţie mică, pe plan triconc (19 x 6-11,5 m), cu o turlă ridicată pe naos.

Pridvorul închis cu zidărie de la început, păstrează reliefate, trei arcade semirotunde înălţate, sprijinite pe semicolonete cu capiteluri înflorate.Este acoperit cu bolţi intersectate, pe cele trei travei.

Intrarea în pridvor se face printr-un portal pe faţada sudică.

Ancadramentele uşilor şi ferestrelor sunt sculptate.

Pictura interioară, în frescă după model athonit, a fost realizată de către pictorul Keber şi apoi spălată în 1989 prin iniţiativa şi îngrijirea părintelui Sofian Boghiu –stareţ la Mănăstirea Antim.

Faţadele sunt ornate cu o friză de ocniţe pictate şi o cornişă cu denticuli.

În anii 2000-2001, prin grija stareţului părintele protosinghel Ghervasie Mânzatu, s-au efectuat lucrări de reconstrucţie şi reorganizare a incintei Schitului.

Proiectarea a fost asigurată de SC „Carpaţi Proiect” SA, prin arh. Nicolae Vlădescu, iar execuţia s-a realizat de către SC „Æedificia Carpaţi” SA. Folosind elemente de arhitectură românească. S-au ridicat spaţii pentru stăreţie, anexe gospodăreşti, chilii, o trapeză.

Legat de corpul de pe latura de sud a incintei, s-a construit un mic paraclis cu hramul Sf. Ierarh Nicolae şi turnul clopotniţă peste anexe. Pictura interioară s-a efectuat de către Ioan şi Daniela Moldoveanu, donatori fiind, Mihai Rădoi cu familia şi Pelagia monahia.

Extras din: Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti de Lucia Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea, vol.1, 2005, Ed. Universalia