Securitatea socială constituie un concept amplu care încorporează atât asigurările sociale, cât şi asistenţa socială. Asigurările sociale cuprind: asigurarea de sănătate, prestaţiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizaţia de şomaj, dreptul la pensie, asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Se apreciază că, în cadrul asigurărilor sociale, intră cu titlu de prestaţii noncontributive şi drepturile acordate: invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, veteranilor de război, foştilor deţinuţi politici, eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din 1989, magistraţilor înlăturaţi din justiţie în perioada 1945 - 1952.

Într-un fel, se poate aprecia că, în prezent, cu privire la anumite instituţii juridice, există anumite norme de drept comun în domeniul securităţii sociale, dar şi norme specifice pentru anumite categorii de personal.

Aşadar, fără ca enumerarea să fie exhaustivă, norme generale în domeniul securităţii sociale sunt: Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale ; Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă ; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate ; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului ; Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii ; Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.