Foxtrot-ul a aparut in vara lui 1914, gratie actorului de vodevil Harry Fox. Nascut cu numele Arthur Carringford in Pomona, California, in 1882, el a preluat numele de scena Fox dupa bunicul sau. Inca de la varsta de cincisprezece ani s-a aflat pe cont propriu. A plecat intr-un turneu cu circul si a jucat baseball profesionist pentru o scurta perioada de timp. Unui producator de muzica i-a placut vocea lui si l-a angajat sa cante melodii din culisele teatrelor de vodevil din San Francisco . In 1904 a jucat intr-o comedie intitulata Mr. Frisky of Frisco. Dupa cutremurul din San Francisco si incendiul din 1906, Harry Fox a migrat in est si in cele din urma s-a oprit in New York .

La inceputul lui 1914 Fox aparea in numeroase spectacole de vodevil din zona New York-ului. In aprilie a jucat alaturi de Yansci Dolly, din celebrul grup Dolly Sisters, intr-o creatie a lui Hammerstein. In acelasi timp, Teatrul din New York , unul dintre cele mai mari teatre din lume, era transformat in cinematograf. Ca o atractie in plus, conducerea teatrului a decis sa includa numere de vodevil in pauzele dintre spectacole. Harry Fox si compania sa American Beauties au fost alesi pentru a sustine un numar de dans.

In paralel, acoperisul teatrului era transformat in Jardin de Danse, iar surorile Dolly aveau cate o reprezentatie aici in fiecare seara.

Numarul din 29 mai 1914 al Variety Magazine afirma ca Debutul lui Harry Fox ca actor individual in filmele de la Teatrul din New York a fost incununat de success. Surorile Dolly danseaza in fiecare noapte la Gradina de pe acoperisul Teatrului. Saptamana viitoare se vor acorda cupe de aur castigatorilor concursurilor de dans de pe acoperisul Teatrului.

Fox-trot-ul a luat nastere in Jardin de Danse de pe acoperisul Teatrului din New York . La etajele de mai jos, ca parte a reprezentatiei sale, Harry Fox facea pasi de trap (trot, in engleza) pe muzica sacadata, pe care lumea i-a numit Foxs Trot (trapul lui Fox).

In ascensiunea dansatorilor de un deosebit talent si sarm Vernon si Irene Castle, cu siguranta fox-trot-ul era cel mai original si mai interesant dintre numeroasele lor dansuri. Elita lumii dansului avea in curand sa incerce sa surprinda ineditul stil de miscare, iar cand un american foarte talentat, G. K. Anderson, a venit la Londra, si impreuna cu Josephine Bradley a castigat mai multe competitii, acesta si-a pus amprenta asupra stilului de dans foxtrot.

Drept urmare a faimei de care se bucura dansul de salon, era necesara aparitia unei forme de dans care putea sa exprime ritmul lent de 4/4 si care sa ramana, insa, pe loc. Aceasta nu a insemnat renuntarea la fox-trot-ul cu deplasare, insa dansul pe loc a permis oamenilor sa se bucure de muzica in fundal, ceea ce era accesibil si pe gustul multora; tot in acest cadru, numeroase formatii dadeau muzicieni exceptionali, si experimentau si perfectionau toate noile sunete si beat-uri venite din America. Dansul pe loc a devenit cunoscut sub numele de crush, apoi de rhythm dancing (dans ritmic). In prezent acesta poarta numele de dans de societate, nume ce ii denota scopul si limitarile. S-ar considera un act antisocial strabaterea unui salon plin de dansatori, dansul cu un singur partener cand te afli in companie numeroasa, sau executarea figurilor de dans cu atata concentrare in detrimental conversatiilor. De asemenea, acest dans poate constitui o foarte buna baza pentru foxtrot.

Foxtrot-ul a fost cea mai importanta evolutie in domeniul dansului de salon. Combinarea pasilor rapizi (quick) cu cei lenti (slow) ofera mai multa flexibilitate si placere de a dansa decat dansurile one-step si two-step pe care le-a inlocuit. Fox-trot-ul dispune de cea mai mare varietate, si, in multe feluri, este dansul cel mai greu de invatat!