BIROULUI DE POLIŢIE TRANSPORTURI FEROVIARE GARA DE NORD

MUNICIPIUL BUCUREŞTI – Capitala României aflată în sudul ţării, în Câmpia Română pe malurile Dâmboviţei şi Colentina; cu o populaţie de peste două milioane de locuitori; centru politic şi cel mai important centru cultural, ştiinţific şi economic. Atestat documentar la 20 septembrie 1459 ca reşedinţă a domnitorului Vlad Ţepeş.

Bucureştiul are o existenţă mult mai veche, este cel mai important centru feroviar din România – de unde pornesc cele nouă magistrale care leagă capitala de cele mai importante localităţi ale ţării: Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Suceava, Iaşi, Galaţi, Constanţa şi Craiova.

La 22 septembrie 1869, s-a pus piatra fundamentală pentru principala gară a Capitalei, denumită Gara Târgoviştei – aşezată pe o fostă proprietate a boierului Dinicu Golescu şi a moştenitorilor săi, aflată la marginea oraşului, într-un perimetru care începea din fosta stradă Ştefan Furtună – B-dul Dinicu Golescu şi se întindea spre nord, cuprinzând tot cartierul Grant ("botezat" astfel după soţul lui Zoe Golescu, englezul Effingham Grant), până aproape de comuna Giuleşti.

Denumirea iniţiala de "Gara Târgoviştei" vine de la vechiul nume al actualei Calea Griviţei, în acel timp, Calea Târgovistei, care şi-a căpătat actualul nume după terminarea Războiului de Independenţă, în amintirea luptei pentru reduta Griviţa.

Prima gară bucureşteană de călători a fost Bucureşti -Filaret, inaugurată la 19/31 octombrie 1869, odată cu deschiderea căii ferate Bucureşti – Giurgiu de către concesiunea engleză J.T. Barkley şi J. Staniforth.

Gara Târgoviştei a fost dată în exploatare la 15/27 noiembrie 1870, cu prilejul deschiderii provizorii a căii ferate Bucureşti – Ploieşti.

Inaugurarea oficială a avut loc la 1/13 septembrie 1872, odată cu deschiderea oficială şi darea în exploatare a căii ferate Roman – Galaţi – Bucureşti – Piteşti.

În anul 1888 denumirea de Gara Târgoviştei a fost schimbată în Staţia Bucureşti Nord.

La 30 octombrie 1869, odată cu inaugurarea căii ferate Bucureşti Filaret – Giurgiu, pe baza Legii A.I.Cuza de Organizare a Poliţiei, din 04 noiembrie 1860, Poliţia Capitalei a înfiinţat Birourile de Poliţie din Gara Filaret (prima gară a capitalei) şi din gara Giurgiu.

În anul 1872 s-a înfiinţat în Gara Târgoviştei, (actualmente Gara de Nord), Birou de Poliţie.

Funcţionarea Birourilor de Poliţie din staţiile de cale ferată a fost reglementată, în anul 1929 şi prin apariţia Regulamentului pentru Serviciul de Poliţie la punctele de frontieră, în porturi şi gări.

În anul 1936, prin Convenţia nr. 179952, încheiată între Regia Autonomă CFR şi Inspectoratul General al Jandarmeriei, publicată în Foaia Oficială CFR nr. 847/1936, privind întrebuinţarea jandarmilor în serviciul de pază al staţiilor, materialelor şi bunurilor CFR, serviciile Poliţiei au trecut la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

În anul 1937 se publică Legea nr. 118, de exploatare şi poliţie a căilor ferate.

În anul 1941 apare Regulamentul asupra Serviciului poliţienesc pe teritoriul rural, cu un capitol destinat serviciului de poliţie pe calea ferată – patrule flotante pe trenurile de marfă şi călători.

Prin Decretul nr. 25, din 23 ianuarie 1949, se înfiinţează, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală a Miliţiei.

Prin desfiinţarea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, atribuţiile privind Căile Ferate au fost preluate de Direcţia Miliţiei Transporturi Feroviare, care a funcţionat sub diferite forme de organizare, până la reînfiinţarea Poliţiei Române (Legea nr. 2 din 27.12.1989).

În anul 1980, prin Decretul Lege nr. 280 se înfiinţează Brigada de Miliţie Transporturi, organizată pe cele 8 Regionale de Cale Ferată.

Până în luna iunie 2003, în Gara de Nord a existat Serviciul de Poliţie TF Gara de Nord, iar ulterior, odată cu desfiinţarea Inspectoratelor de Poliţie Transporturi, acesta s-a transformat în Biroul de Poliţie Transporturi Feroviare, având în componenţă 4 ofiţeri (un şef Birou) şi 35 agenţi de poliţie, formulă în care funcţionează şi în prezent.