Sinceritatea lutului ce se transforma in obiect ceramic face ca orice actiune sa ramana imprimata fidel ca o amprenta a capacitatii si a talentului celui ce se incumeta sa-i accepte provocarea si subtila capcana a docilitatii. Fiecare civilizatie si-a imprimat esenta profunda a spiritualitatii in lut ars; lut care a tezaurizat-o si etalat-o pana in ziua de astazi.

Din perspectiva acestei simple calitati, aceasta pura sinceritate, am ales ceramica, incercand printr-o tehnica straveche sa raspund provocarilor timpului meu, propriilor mele cautari legate de timpul in care traiesc. Am sacrificat constient constructia pentru a-mi pastra libertatea si bucuria, dimensiuni importante ale existentei mele. Ma atrag, de asemenea, ludicul si senzualul care nu constituie o problema; lucrarile mele provoaca si dezinhiba, au un mesaj direct si-ti cer sa-ti asumi responsabilitatea introspectiei sincere; reprezinta o lume din care este izgonita ipocrizia si prostia. Lejeritatea exprimarii vine sa sublinieze tocmai faptul ca sunt acaparat de lipsa de fond a lumii reale, de superficialitatea ei endemica, care – ironic, nu? – o face mai buna.

Accept scoaterea mea din joc, imi accept inutilitatea dintr-o simpla si declarata incapacitate de a suferi, sunt in totalitate convins ca functiunea mea este de a intoxica, pozitiv, angrenajul social. Am o pofta intensa de mocirla (la propriu!), de noroiul puturos al descompunerii, de jocul malos la margini de ape unde atingerile devin senzuale, am o pofta sa ma petrec pe malul dintre uscat si ud nerusinat de fericit.

Imi place sa cred ca toti colectionarii mei imi sunt prieteni