Istoria spectacolului liric bucurestean oglindeste fidel evolutia societatii romanesti din ultimele doua secole, integrata firesc civilizatiei europene. In acest sens, inceputurile muzicii profesioniste din Muntenia coincid cu manifestarile de spectacol muzical, reprezentatiile de opera deschizand publicului orizonturi nebanuite pe plan cultural si de cunoastere a capodoperelor muzicii. In epoca, teritoriul romanesc este traversat de numeroase trupe straine care poposesc in marile orase, oferind spectacole din repertoriul italian si german inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea (la Bucuresti sustin reprezentatii trupele conduse de Livio Cinti, Eduard Kreibig, fratii Fourneaux, Th. Geffrey, prezentand opere de Adolphe Ch. Adam, Daniel Auber, François-Adrien Boieldieu, Jacques Halevy, Ferdinand Herold, Vincenzo Bellini).

In 1843 se inaugureaza la Bucuresti primul teatru italian, cu opera “Norma” de Vincenzo Bellini, urmata de “Lucia din Lamermoor” de Gaetano Donizetti, “Il Barbiere di Siviglia” (“Barbierul din Sevilla”), “La Cenerentola” (“Cenusareasa”) de Gioacchino Rossini. Trupa Henriettei Carl aduce la Bucuresti solisti invitati de la Milano, iar pentru un timp activeaza si trupa lirica sub conducerea renumitilor Giuseppe Villa si Giuseppe Barbieri, in timp ce elevii Scolii Filarmonice prezinta primul spectacol cu opera “Semiramide” de Gioacchino Rossini.

Dupa 1850, in paralel cu teatrul italian, activeaza si unele trupe lirice romanesti, conduse de N. Luchian, Costache Caragiale, Matei Millo. Chiar amintite sporadic, aceste stagiuni lirice formeaza un public capabil sa aprecieze titluri montate imediat dupa premierele absolute, purtand semnaturile unor compozitori precum Rossini, Bellini sau, dupa 1860, Verdi. Sunt conditiile profesionale care determina optiuni de cariera si lansarea vocilor romanesti in lumea lirica. Se va putea vorbi deja despre nume care cunosc mari succese in teatrele epocii, devenind celebritati internationale precum Eufrosina Vlasto - “La Marcollini”, Cornelia Cretu-Höllösi (Budapesta), Rozalia Bodea - Rosa de Rude (Milano, Paris, Bergamo, Belin, Londra, Viena), continuand cu soprana si prima mare profesoara de canto Elena Teodorini, tenorul Grigore Gabrielescu, bas-baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth, tenorul Giovanni Dimitrescu, sopranele Margareta Iamandi “Nuovina”, Zina de Nori, artisti extrem de apreciati la Scala din Milano, Metropolitan din New York, Opera National de Paris, dar si la teatrele din Sankt Petersburg, Bayreuth sau Rio de Janeiro.  Cea mai stralucita soprana a acelei pleiade poate fi considerata Hariclea Hartulary, pe care Saint-Saëns o denumise “Darclee”. Interpreta a rolului Tosca in opera lui Giacomo Puccini, compusa special pentru ea, Darclee era prietena apropiata cu Ruggero Leoncavallo si adesea dublura Adelinei Patti.

Dupa 1870, in intreita sa calitate de compozitor, pedagog si dirijor, George Stephanescu a desfasurat, timp de cateva decenii, o activitate atat de importanta prin complexitatea ei incat ramane una dintre personalitatile marcante ale istoriei artei lirice romanesti din secolul al XIX-lea. Pentru Stephanescu opera trebuia sa reprezinte o institutie de culturalizare pusa in serviciul progresului social. Vorbind despre adevarata menire a teatrului muzical, Stephanescu sublinia: “Teatrul este scoala si distractia poporului.” Acesta este de altfel principalul domeniu in care se inscrie cu majuscule numele lui George Stephanescu, printre ctitorii vietii muzicale romanesti moderne, din perspectiva artei lirice.

Dupa compania lirica infiintata in anul 1892 de George Stephanescu, au urmat o seama de initiative menite a impune ideea Operei Romane (fosta denumire a Operei Nationale Bucuresti) in viata culturala autohtona. Lansarea trupei lirice bucurestene la 8 mai 1885, cu opera “Linda di Chamounix” de Gaetano Donizetti, cantata in romaneste, a fost un eveniment memorabil. Varietatea repertoriului reflecta ambitiile artistice ale sale si ale altor promotori. Repertoriul cuprindea operete si vodeviluri si cele mai iubite opere italiene si franceze ale unor compozitori de maxima popularitate precum Gioacchino Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Giacomo Puccini, Richard Wagner. Cronicilor incurajatoare din presa li se adauga prezenta numerosilor invitati straini, care plasau pe traseul turneelor lor si scena bucuresteana: Adelina Patti, Mattia Battistini, Titto Ruffo, Gemma Bellincioni, Luisa Tetrazzini, Leo Slezak, Ernest van Dyck, Pauline Lucca, Yvonne de Treville sau dirijori ca Felix von Weingartner.

In primele decenii ale secolului al XX-lea, Bucurestii se puteau mandri cu o viata culturala activa in domeniul operei, printre artisti de seama ai epocii remarcandu-se Florica Cristoforeanu, Elena Dragulinescu-Stinghe, Romulus Vrabiescu, Edgar Istratty, Enriquetta Rodrigo, George Folescu, D. Mihailescu-Toscani, A. Demetrescu de Silva, George Niculescu-Basu, Mircea Lazar, Jean Athanasiu, Vasile Rabega, Elena Roman, Alexandra Ferraru, Grigore Maggiari, Nectara de Flondor. Majoritatea celor citati sunt artisti care vor construi in continuare stagiunile lirice nationale. Treptat, valoarea dovedita de asemenea cantareti, reuniti pentru spectacole in variate formule de moment, a impus necesitatea sustinerii infiintarii unui teatru de opera de stat. Ministrul Artelor si Cultelor, poetul Octavian Goga, el insusi sotul unei voci celebre in epoca, soprana Veturia Goga, supranumita “Privighetoarea Ardealului”, s-a implicat in solutionarea problemelor de definitivare a statutului Operei, care fiinta provizoriu sub forma Societatii Lirice Romane “Opera”, condusa de Ion Nonna Otescu, sub patronajul M.S. Regina Maria.

In 1921, Societatea “Opera” a primit fondurile necesare pentru a corespunde criteriilor de institutionalizare a unui teatru muzical national, devenind OPERA ROMANA. Spectacolul inaugural a fost un eveniment remarcabil, premiera operei “Lohengrin” de Richard Wagner, montat de regizorul Adalbert Markowski, avand la pupitrul ansamblului pe George Enescu. Generatie dupa generatie, scoala romaneasca de canto a dezvaluit valori remarcabile, a caror evolutie ilustreaza deceniile ce au urmat. Exista in fapt o preluare de stafeta ce asigura unitatea istorica a artistilor apartinand primei scene lirice romanesti. Dirijori de renume precum Umberto Pessione, Egizio Massini, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Cornel Trailescu, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu, Carol Litvin, Paul Popescu si, mai recent, Adrian Morar, Iurie Florea, Vlad Conta, maestrii de cor Gheorghe Kulibin, Stelian Olariu; regizori: Constantin Pavel, Panait Cotescu, Jean Ranzescu, George Teodorescu, Hero Lupescu. In ceea ce priveste cantaretii, la cei deja amintiti se adauga Emilia Alessandrescu, Mihail Nasta, Romulus Vrabiescu, Grigore Teodorescu, Elena Ivony, Aurel Costescu-Duca, Cecilia Nasta-Cerchez, Maria Cojocareanu si Margareta Metaxa, toti contribuind la reputatia internationala a teatrului.

In aceeasi perioada, artisti de marca din intreaga lume au cantat pe scena operei, in timp ce alti cantareti romani isi faceau cunoscuta valoarea in cariere internationale: Traian Grozavescu, Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, Dimitrie Onofrei, Stella Roman, Petre Munteanu. In dinamica generatiilor, au urmat multi alti artisti de faima, capabili a convinge publicul de fascinanta lume a spectacolelor lirice. Printre cei ce ilustreaza a doua jumatate a secolului al XX-lea se pot aminti Petre Stefanescu-Goanga, Evantia Costinescu, Maria Snejina, Nicu Apostolescu, Dora Massini, Ioana Nicola, Valentina Cretoiu, Serban Tassian, Dinu Badescu, Nicolae Secareanu, Arta Florescu, Lucia Bercescu.

Dupa 1950, Opera a primit, in sfarsit, un sediu, menit a inlocui pe cel al Teatrului National, distrus de bombardamentele asupra Capitalei din timpul razboiului. Se ofereau astfel conditii sporite pentru a realiza productii lirice si coregrafice de prima importanta. Inaugurarea noii cladiri a fost marcata de premiera, la 9 ianuarie 1954, cu “Dama de pica” de Piotr Ilici Ceaikovski, spectacol urmat si de premiera baletului “Coppelia” de Leo Delibes (10 ianuarie 1954), intr-o productie semnata de maestrul coregraf Anton Romanowski. Fireste, a urmat o perioada de mare expansiune artistica, in repertoriu fiind cuprinse si creatii romanesti de certa valoare. Neindoios, statutul teatrului liric se impunea in actualitate, artistii operei participand la evenimentele culturale nationale.

Dincolo de conditiile istorice ale momentului, interpretii romani continua sa fie binecunoscuti peste hotare, multi dintre ei fiind detinatorii unor importante premii la concursurile internationale de canto de la Toulouse, Geneva, s’Herzogenbosch, Montreal, Sofia, Rio de Janeiro, Moscova, Leipzig, München, Salzburg, Barcelona, Busseto etc. Astfel, depasind conditiile anterioare de promovare, Teatrul de Opera si Balet (denumire provizorie a operei bucurestene, dupa modelul sovietic) s-a impus ca o scena extrem de apreciata pe plan international, efectuand importante turnee la Paris, Moscova, Atena.

Un mare eveniment al istoriei moderne este reprezentat de montarea capodoperei enesciene “Oedipe” in cadrul primei editii a Festivalului International “George Enescu” (1958). Aveau sa se afirme pe scenele cele mai mari ale lumii artisti ca Elena Cernei, Magda Ianculescu, Ion Buzea, Viorica Cortez, Ileana Cotrubas, Octav Enigarescu, Arta Florescu, Nicolae Herlea, Dan Iordachescu, Marina Krilovici, Iolanda Marculescu, Victoria Bezetti, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Teodora Lucaciu, David Ohanesian, Zenaida Pally, Iulia Buciuceanu, Lella Cincu, Ion Piso, Ladislau Konya, Maria Slatinaru Nistor, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Eduard Tumagian, Constantin Gabor, Vasile Martinoiu, Silvia Voinea.

Incepand din perioada de dupa 1990, problemele politice au fost in mare parte inlocuite de cele de management. S-a continuat reluarea unor titluri in montari noi, iar echipa de interpreti a fost in continuare completata cu voci tinere, in pleiada cantaretilor de frunte din acea perioada remarcandu-se Felicia Filip, Mariana Colpos, Roxana Briban, Sorina Munteanu, Ecaterina Tutu, Oana Andra, Ionel Voineag, Sever Barnea, Iulia Isaev, Marius Brenciu, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Stefan Ignat, Iordache Basalic, precum si interpreti a caror cariera se desfasoara peste hotare, ca Ruxandra Donose, Elena Mosuc, Adina Nitescu, Ruxandra Urdareanu, Alexandru Agache. Impactul asupra publicului este consolidat de seria artistilor care au asigurat spectaculozitatea si efectul viziunilor regizorale, scenografii Paula Brancoveanu, Elisabeta Benedek, Roland Laub, Viorica Petrovici, Adriana Urmuzescu, Catalin Ionescu Arbore.

Initiativa deschiderii Studioului Experimental de Opera si Balet “Ludovic Spiess”, condus initial de tanarul dirijor Tiberiu Soare, participarea la proiectul intereuropean promovat de Central & Eastern European Musiktheater (CEE), Concursul International de Canto “Maestrii Artei Lirice”, colaborarea cu Accademia La Scala in cadrul proiectului studiOpera se afla printre argumentele cele mai convingatoare ale ritmului actualitatii si mentalitatii de modernitate afirmate in istoria de doua secole a teatrului liric bucurestean.