Înscrisul autentic notarial  este definit de catre legiuitor în cuprinsul articolului 269 din Codul de procedura civila, acesta reprezentând  înscrisul întocmit sau, dupa caz, primit si autentificat de notarul public, în forma si în conditiile stabilite prin Legea Nr. 36/1995 a Notarilor Publici si a Activitatii Notariale cu modificarile si completarile ulterioare. Autenticitatea înscrisurilor  se refera la stabilirea identitatilor partilor, exprimarea consimtamântului acestora cu privire la continut, semnatura înscrisului si data acestuia.

În vederea încheierii unui act notarial, partile se pot prezenta în fata notarului public personal ori printr-un mandatar cu procura speciala autentica, cu exceptiile prevazute de lege. În aceasta situatie, notarul public va realiza  o verificare în Registrul national notarial de evidenta a procurilor si a revocarilor acestora. În vederea stabilirii identitatii partilor, notarul public va proceda  la verificarea acesteia conform articolului 85 din Legea Nr. 36/1995, prin verificarea actelor de identitate, a pasapoartelor ori a atestari avocatului care asista partea.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 2.333/C din 24 iulie 2013 din 24 iulie 2013,  exemplarul original al înscrisului autentificat, împreuna cu anexele care fac parte integranta din acest înscris, se semneaza în fata notarului public de catre parti sau de catre reprezentantii lor si se pastreaza la arhiva biroului notarial, iar partile vor primi duplicate de pe actul original, care au aceeasi forta probanta ca si originalul

Legiuitorul român statueaza în cuprinsul articolului nr. 270 din Codul de Procedura Civila faptul ca înscrisul autentic notarial face deplina dovada, fata de orice persoana, pâna la declararea sa ca fals, cu privire la constatarile facute personal de catre notarul care a autentificat înscrisul, în conditiile legii. Declaratiile partilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, pâna la proba contrara, atât între parti, cât si fata de oricare alte persoane.