Pregatim tot setul complet pentru pomana si parastas format din coliva, colaci, vase, pechete alimentare cu produse de post sau dulce pentru pomenirea defunctului(ei) si livram la domiciliu, biserica, capela, cimitir, restaurant sau alta locatie aleasa de dumneavoastra.

Setul complet este compus din:

• 12 farfurii cu mancare gatita ( post sau dulce );
• 10-15 produse post sau dulce / farfurie;
• 12 cani;
• 12 furculite / linguri;
• 2 platouri coliva;
• 3 colaci ( Cap / Arhanghel / Prescure );
• 1 sticla vin ( 1L );
• 1 sticla vin + ulei ( 1/2 L);
• 1 set pahare;
• 1 set lingurite;
• 12 lumanari;

La cerere in functie de pachetul funerar ales, acest set de produse se poate multiplica in functie de numarul participantilor la procesiunea funerara in cauza.

Pachetele cu vase contin mancare atent gatita si produse de cea mai buna calitate, vom tine cont de parerea dumneavoastra cu privire la tipul si numarul de produse.

In cazul in care doriti ca acest ritual sa se desfasoare intr-un cadru organizat va punem la dispozitie locatia noastra (restaurant), cu mai multe tipuri de meniuri dar si cu personal specializat, unde se poate organiza masa de dupa inmormantare.

Obiceiuri religioase dupa inmormantare

Familia celui decedat cheama la masa, dupa inmormantare, pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si cei ce au ajutat la pregatirile de inhumare.

Dupa oficierea slujbei si binecuvantarea ofrandelor de mancare si bautura, cei prezenti sunt datori sa manance cu cuviinta si cu rugaciune in gand pentru cel decedat.

Nu se vorbeste fara rost, nu se fac glume, nu se rade, dar nici nu se mananca si nici nu se bea intocmai ca la nunta. In loc de „noroc!” sau alta urare atunci cand se gusta din pahar, se zice „Dumnezeu sa-l ierte!” (sau s-o ierte!), iar cand se primesc un vas, imbracaminte etc. de pomana, nu se zice multumesc, ci „Dumnezeu sa primeasca”.

Cand cineva pleaca beat de la pomana, a pacatuit atat acela, dar si cel care i-a dat bautura peste masura.

Milostenia cea mai primitiva este cea facuta celor lipsiti, infirmilor, bolnavilor, batranilor neajutorati, celor care nu pot munci, familiilor nevoiase cu multi copii, celor abandonati in casele sau leaganele de copii.

Cand decedatul face parte dintr-o familie fara posibilitati materiale, este potrivit ca rudele sa apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii si va angaja comitetul parohial, obtinand cele necesare din donatiile credinciosilor. Astfel, familia nu se va simti umilita, intrucat a apelat la marea familie a parohiei, iar preotul si credinciosii au posibilitatea de a implini porunca dragostei crestine, care trebuie vadita prin fapte concrete in astfel de situatii.

Cand se fac pomenirile ?

Biserica ne invata ca viata omului nu se sfarseste o data cu moartea trupului. De aceea, crestinii nu-si uita mortii dupa ingroparea lor, ci se preocupa de rugaciuni pentru ei si de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuala a mortilor in Biserica Ortodoxa sunt urmatoarele:

• La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantarii), in cinstea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.
• La 9 zile dupa moarte, „ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9-lea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii nostri”.
• La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la ce a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, „pentru ca tot asa sa se inalte si sufletul raposatului la cer”.
• La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi.
• La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care anual praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
• In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.