Fertilizarea sau aplicarea de îngrăşământ

În cazul în care nu i se aplică o doză corectă de elemente minerale sustrase din iarbă şi îndepărtate prin cosit, pământul cultivat cu covor de iarbă este predispus să se uzeze în câţiva ani. Dacă avem un covor de iarbă hrănit neadecvat sau asupra căruia nu s-a intervenit cu fertilizatori, acesta se va degrada deoarece nu va face faţă bolilor sau buruienilor, aspectul va fi unul mai puţin plăcut, iar funcţia cerută nu se va îndeplini. Prin fertilizare se administrează elementele nutriţionale, utilizate în culturi. Elemente precum fosfor, azot şi potasiu sunt absorbite în cantităţi considerabile şi poartă denumirea de macroelemente, în timp ce calciul şi magneziul sunt absorbite în cantităţi mai mici şi se numesc elemente medii. Reacţiile biologice sunt gestionate de către cupru, fier, bor, zinc, cobalt şi mangan, care se mai numesc şi microelemente şi deţin un rol la fel de important.

Prin dispersia de îngrăşăminte complexe se va asigura nutriţia cu fosfor (P), azot (N), potasiu (K), magneziu (Mg) si microelemente. Folosind forme azotate complexe, ce sunt cunoscute ca fiind cu cedare lentă, permiteţi eliberarea treptată în timp, iar în acest fel împiedicaţi spălarea şi poluarea straturilor acvifere din subsol. Este recomandat ca nutriţia să se administreze de 4 ori pe an, cu alte cuvinte aceasta ar trebui să se realizeze în cât mai puţine intervenţii.

Dozajul de îngrăşământ dispersat pe covorul de iarbă se face conform planului de fertilizare, plan ce este întocmit în baza analizelor terenului. Distribuţia îngrăşământului putând fi efectuată în următoarele doua feluri:

- împrăştiere;

- cu ajutorul căruciorului dozator, ce permite o distribuţie foarte omogenă a îngrăşământului.