Pedodontia este ramura a medicinii dentare care are in vedere tratamentul specific dintilor temporari (dinti de lapte) si al dintilor permanenti tineri (abia erupti) . Cuvantul pedodontie provine din limba greaca “pes”= copil si “odontos”= dinte.

Pedodontia cuprinde de asemenea si tratamentele profilactice prevenind caria prin fluorizari si sigilari ale santurilor si fosetelor, si tratamentul cariei, deoarece caria aparuta la dintii de lapte netratata se va complica si va afecta eruptia dintilor definitivi.

Medicul pedodont trebuie sa realizeze un contact atat cu parintii copilului (insotitorii acestuia), cat si direct cu pacientul- copil. In aceasta triada trebuie mentinut un echilibru pentru ca pacientul- copil sa nu se simta exclus.

La medicul pedodont se prezinta de la sugari pana la adolescenti, prima consultatie efectuandu-se la varsta de un an si jumatate- doi ani in bratele parintelui cand se pot depista carii incipiente. La sugar interventiile sunt minime, fiind necesare in cazul traumatismelor, prezenta dintilor natali si neonatali; pentru probleme mai grave se recomanda ca tratamentul sa fie efectuat in spital si sub anestezie generala