Nu putem vorbi despre Cha-cha fara sa pomenim in prealabil despre Mambo. Exista trei forme de Mambo: simplu, dublu sau triplu, iar versiunea tripla are de fapt cinci pasi. Din acest tip de dans s-a dezvoltat Cha-cha-ul. Cum ? O sa vedem in continuare ! La sfarsitul anilor 1940, in Havana, Cuba, trupele de muzicieni americani si cubanezi, cantau in cazinourile marilor orase. Cateva dintre aceste orchestre au incercat sa combine ritmul american de jazz, cu cel cubaneze de rumba. Rezultatul a fost mambo. Printre numeroasele figuri de mambo, exista una care se numea "chatch", care implica trei miscari rapide ale greutatii urmate de doi pasi mai lent realizati. Pana la inceputul anilor 1950, aceasta figura a schitat un nou dans, dans numit cha - cha - cha.Cha - cha-ul a mostenit foarte multe elemente de stil de la "parintii" lui, adica mambo si rumba, ramanand un dans senzual si foarte energic. Ca majoritatea dansurilor latine, si acesta se realizeaza cu o miscare a picioarelor aproape de podea. Soldurile dansatorilor sunt relaxate si permit o miscare naturala a sectiunii pelviene. Partea superioara a corpului se pozitioneaza deasupra piciorului cu care se calca.Cha-cha-ul este ultimul venit in categoria dansurilor latino-americane a fost vazut pentru prima data in salile de dans din America in jurul anilor 1950, fiind o versiune mai lenta si mai putin complicata a Mambo-ului, numita Dublu Mambo. Cum s-a ajuns la acest lucru? Multa lume s-a plans ca Mambo-ul este prea rapid si prea sacadat, iar orchestrele au inceput sa incetineasca ritmul. Creat in Cuba Cha-cha-ul contine ritmuri africane si cubaneze amestecate intr-un ritm latino. Numaratoarea caracteristica un, doi, trei, cha-cha la facut faimos.Numele Cha-Cha-Cha apare prima data in Haiti, ca fiind o componenta a clopotului. Acest clopot era facut dintr-o placa, ce scotea un zgomot "cha-cha" cand era frecata. O alta versiune a numelui acestui dans ar fi urmatoarea: Cand femeile cubaneze danseaza pantofii lovesc cu calcaiele podeaua in ritm de cha-cha-cha. O alta ipoteza este provenienta din cuvantul spaniol "chacha", care inseamna asistenta medicala, sau din "chachar" care semnifica "a mesteca frunze ale arborelui de cacao", sau din "char" care inseamna "ceai".La inceputul anilor 50 mari orchestre Cubaneze, ca orchestra Aragon cantau Cha-cha si ca o parte a nebuniei latine dansul se imprastia ca un foc salbatic peste cultura muzicala americana, pana cand aproape fiecare formatie avea nevoie sa adauge un cha-cha pe LP-ul lor. Chiar si la sfarsitul anilor 60 cand Salsa incepea sa se impuna, multe formatii pastrau cha-chaul pe albumele lor. Cha-cha-ul in sine a fost inventat in 1954 de un violonist cubanez Enrique Jorrin. Jorrin membru al orchestrei americane Charanga, a redus ritmul mamboului si a facut cateva inregistrari care au ajutat la implementarea acestei schimbari.Datorita ritmului rapid cha-cha-ul cerea pasi foarte mici. Se dansa pe o masura de 4/4 si numaratoarea era 1,2,3,si,4 si dansatorii faceau intoarceri in executia pasilor. Se puteau adauga pivotari si multe alte miscari noi fanteziste. Pasi incrucisati, rotatii, miscari laterale erau de asemenea incluse, cu franari sau locuri unde miscarea se oprea pentru un moment. Cha-cha-ul cere multe miscari de solduri, ceea ce face dansatorii foarte expresivi.Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30 masuri pe minut. Denumirea acestui dans a fost prescurtata, din Cha-cha-cha devenind Cha-cha. Cha-cha-ul este un dans plin de viata, ce implica miscari rapide ce trebuie sa degaje o atmosfera vesela, de joaca, putin obraznica, strengareasca. Are un ritm sacadat, plin de vitalitate si forta, dansandu-se pe melodii ce au imprumutat multe elemente din jazz, beat si disco.Cha-cha-ul este popular si astazi, ritmul lui putand fi auzit in muzica lui Julio Iglesias, Gloria Estefan, Ricky Martin, Enrique Iglesias, Jennifer Lopez, Chayanne si multi altii.