Intreprinderea, ca entitate juridica si economica, indiferent de statutul juridic de organizare-individual sau colectiv, cunoaste, in decursul activitatii sale, necesitatea de a-si masura posibilitatile sau slabiciunile proprii din diferite motive cum ar fi: imbunatatirea performantelor sau strategiilor, efectuarea unui transfer de proprietate sub forma unor tranzactii partiale sau totale pe calea unor participatii, fuziuni sau vanzari.    De o maniera generala, evaluarea economica are ca obiectiv stabilirea valorii de piata (de circulatie) a unui bun, active, societate.   Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici, procedee si metode prin care un bun, un activ, o societate sunt aduse din punct de vedere valoric, la nivelul pietei si prin care li se asigura comparabilitatea cu aceasta.   Evaluarea economica este obligatorie: :: Ori de cite ori au loc schimbari in marimea si structura capitalului,:: Ori de cite ori au loc schimbari in numarul si componenta asociatilor sau actionarilor, :: In tranzactiile comerciale,:: In actiunile juridice cu scop patrimonial (succesiuni, proceduri, faliment, etc.)    Profesionistul contabil poate avea diverse calitati cu referire la evaluarile de intreprinderi:     :: Consultant – in calitatea sa de consultant, profesionistul contabil stabileste o valoare subiectiva care, de exemplu, poate indica unui anumit investitor suma maxima pe care acesta ar trebui sa o investeasca intr-o companie, tinind seama de oportunitatile si strategiile individuale (limita de pret maxima) sau suma minima pe care un vinzator trebuie sa o ceara (limita minima de pret) fara sa deterioreze situatia financiara a acestuia ca rezultat al tanzactiei.    :: Arbitrul intermediar – in aceasta calitate, in eventualitatea unui conflict, tinind seama cum se cuvine de diversele idei de valoare subiective ale partilor implicate, profesionistul contabil lucreaza pentru a ajunge la o valoare de arbitraj, pe care o determina ca arbitru sau o propune ca intermediar.