Mănăstirea Antim din municipiul BucureÅŸti, ctitorită de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicată în perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în care se păstra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape două sute de metri spre apus. IniÅ£ial, mănăstirea avea forma unei cetăţi, cu biserica în centru; pe laturile care descriu perimetrul unui pătrat erau chiliile, iar în fiecare colÅ£ era câte un turnuleÅ£. Realizarea artistică a mănăstirii reprezintă o mărturie elocventă a vieÅ£ii culturale bucureÅŸtene de la începutul secolului XVIII-lea. Întregul complex – biserică, chilii, paraclis, clopotniţă, case egumeneÅŸti – a fost executat, atât arhitectonic cât ÅŸi pictural, potrivit planurilor întocmite de marele ierarh.   Biserica este singura ridicată în sec al XVIII-lea cu planul în formă treflată; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în piatră; rozete mari ÅŸi bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile ÅŸi piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime ÅŸi 10 metri lăţime, naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind de structura vechilor biserici sârbeÅŸti. La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul ÅŸi cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, ÅŸi având acelaÅŸi model sculptural cu stranele.   Deasupra uÅŸii de la intrare, sub pisanie, se află decoraÅ£ia sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinÅ£ei ÅŸi smereniei, încadrat de o cunună de lauri ÅŸi având în partea superioară o stea. AceeaÅŸi formă de melc a avut-o ÅŸi prima cheie a uÅŸii bisericii, fierăria broaÅŸtei aflându-se din 1855 în Muzeul NaÅ£ional.   Sculptată de Sfântul Antim însuÅŸi, uÅŸa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică, depăşind în frumuseÅ£e toate realizările artistice de acelaÅŸi gen din vremea sa, capătă strălucirea unei taine duhovniceÅŸti: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului care are ca „descuietoare” credinÅ£a ÅŸi smerenia.   TradiÅ£ia menÅ£ionează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor ÅŸi ale ancadramentelor, ca ÅŸi pictura din biserica mare ÅŸi din paraclis, au fost executate după schiÅ£ele mitropolitului ctitor, care a ÅŸi pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul; pictate de el sunt ÅŸi cele două icoane: icoana Tuturor SfinÅ£ilor ÅŸi Icoana celor patru sfinÅ£i (Alexie, Nicolae, Antim ÅŸi Agata). Tâmpla de piatră, originală, a fost remontată în anul 1966, adăugându-i-se icoanele împărăteÅŸti ÅŸi cele praznicale, executate din mozaic. În prezent, ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduieÅŸte, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administraÅ£iei patriarhale, precum ÅŸi biblioteca Sfântului Sinod.   Mănăstirea Antim este reÅŸedinţă a episcopilor vicari patriarhali.

• In urma lucrarilor de sistematizare a zonei din anul 1984, Palatul Sfantului Sinod a fost translatat pe o distanta de 25 m, cu o rotire de 13 grade.
• Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, la 20 iunie 1992, canonizarea ctitorului acestei manastiri - Antim Ivireanul, Mitropolit al Tarii Romanesti (1708-1716), personalitate de inalta moralitate si cultura, fiind inscris in calendar in ziua de 27 septembrie.
• La sfarsitul anului 1945, in aceasta manastire a luat fiinta cercul Rugul aprins, alcatuit din monahi si distinsi intelectuali (profesori, scriitori, compozitori, pictori, studenti), avand ca tema de discutii isihasmul