Avocatii nostri sunt specializati in formularea si sustinerea dosarelor in fata instantelor europene cum ar fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxembourg, in redactarea de petitii in fata Parlamentului European, in calitatea dvs de cetatean al Europei.

Drepturile omului sunt de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființa umană. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională și internațională. Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitățile de organizații non-guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume. Aceasta a spus că: „În cazul în care discursul public al societății pe timp de pace global poate fi spus să aibă o limbă comună morală, este ca a drepturilor omului”. În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice făcute de doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului. Într-adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un „drept” este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de la Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948.

Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut „sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea sau bunăstarea în întregime independente de drepturile omului”. Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernă timpurie. Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut ca parte a tradiției medievale. Dreptul natural a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofi cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din această fundație modernă mișcarea pentru drepturile omului a apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea.