Iaido –ul este arta mişcărilor naturale şi spontane ale trupului, fiind practicabil singur, faţă în faţă cu noi înşine. Practicarea Iaido-ului constă în executarea exerciţiilor de formă, denumite kata. Această învăţătură - străveche ca însăşi sabia japoneză  - a fost considerată şi practicată la început ca o artă marţială. În vremea Bushi-ilor (războinici japonezi) viteza scoaterii săbiei, forţa şi precizia tăieturii determina rezultatul final al luptei. În epoca Edo însă (1600-1868) – o epocă relativ paşnică în istoria Japoniei – această practică de mânuire a săbiei a dobândit un caracter mai mult spiritual, transformându-se treptat într-o serie de exerciţii de aptitudine şi de autocontrol, denumită Iaido. Iaido-ul este format dintr-un şir de mişcări bine determinate, scopul principal al acestora fiind acela de a contribui la dezvoltarea interioară a individului şi la capacitatea de manifestare a acestei dezvoltări. Date fiind deosebirile evidente dintre toţi indivizi,  competiţia este o chestiune complet exclusă din Iaido. În prezent există mai multe şcoli, unele dintre acestea păstrând chiar şi astăzi caracterul lor de luptă.

Cuvântul I-AI-DO  înseamnă – tradus cuvânt cu cuvânt: "calea existenţei armonioase". Iaido-ul pune accent - ca orice artă de Budo -  pe armonia perfectă dintre trup şi spirit. Controlul perfect exercitat asupra propriului nostru trup şi spirit este elementul indispensabil al practicării Iaido-ului. Eticheta, răbdarea, starea de armonie perfectă, forţa interioară, umilitatea -  sunt la fel, elemente determinante în procesul însuşirii acestei arte.

Într-o traducere directă, Iai-do este “calea prezenţei mentale şi a acţiunii imediate” În vechime, făcea parte din tehnicile de kenjutsu. Cu timpul a devenit o artă marţială distinctă. Se spune că dacă IAI este bun, nu este nevoie de JUTSU. Prin asta se intelege că dacă prima tehnică de Iaido este corectă, adversarul a pierdut, deci nu este nevoie de luptă.

Maestri de iaido spun că atunci cand execuţi un kata, nu trebuie să tai un adversar. Ci pe tine si să-ţi vezi interiorul. Să te analizezi. Practicarea unui kata de iaido presupune executarea de tehnici fără partener. Se urmăreşte corectitudinea tehnicii, forma şi poziţia corpului, expresivitatea mişcării, zanshin – atenţia.

Elementele tehnice importante sunt: Nuki tsuke – scoaterea katanei din teacă concomitent cu prima tăietură, Kiri Tsuke – a doua tăietură, Chiburi – scuturarea katanei de sânge, Noto – intoducerea în teacă. Toate kata-urile conţin aceste patru tehnici. Tenshin Shōden Katori Shintō-ryū (天真正伝香取神道流) include iaijutsu în practica curentă în sec. al XV-lea Pe la sfârşitul sec. al XVI, Hayashizaki Jinsuke (Minamoto no) Shigenobu (林崎甚助重信) (1546–1621) este considerat a fi primul care s-a dedicat şcolii de Iaido. Două mari şcoli de astăzi, rezultă din studiile sale: Musō Shinden-ryū (夢想神伝流) şi Musō Jikiden Eishin-ryū (無雙直傳英信流). Există numeroase şcoli de iaido vechi. Acestea se numesc koryu. S-a creat o şcoală, Seitei, derivată din şcolile vechi, care iniţiază începătorul de iaido. În aces moment în Seitei sunt 12 kata.

Practica IAI-DO necesita rabdare si concentrare, perseverenta, studiu, avansarea in tehnica facandu-se prin exersarea si aprofundarea kata.

Varsta sau experienta  martiala sau sportiva nu este nici o piedica in vederea practicarii IAI-DO-ului, de regula persoanele mai mature practicand aceasta disciplina.