In evolutia filogenetica a formulei dentare sunt interesanti ultimii dinti din fiecare serie, in sensul disparitiei lor. Cum molarul de minte este ultimul dinte din seria molarilor, putem spune ca este un dinte prezent tot mai rar in dentitia de astazi si din viitor. Acest fenomen ilustreaza permanenta adaptare a speciei umane la conditiile de viata, in particular la cele ce tin de alimentatie.

Daca va numarati printre “ghinionistii” care au acest molar de minte prezent atunci puteti citi in continuare cateva informatii utile despre solutionarea problemelor cauzate.

Molarii 3 (maselele de minte) sunt ultimii dinti care apar pe arcada dentara, de obicei in jurul varstei de 18 ani. Fiind ultimii dinti care apar in cavitatea bucala, de multe ori, din cauza unei dezvoltari insuficiente in lungime a arcadei dentare, nu au suficient loc pentru eruptie si raman inclusi in os sau submucos sau erup incomplet. Fiind situati posterior in cavitatea bucala igienizarea lor este de cele mai multe ori dificila si in acest fel sunt predispusi cariei. Pozitia posterioara si morfologia inconstanta fac tratamentul conservator al acestor dinti de cele mai multe ori foarte dificil daca nu chiar imposibil, ceea ce semnaleaza ca unica solutie de tratament extractia dentara.

In cazul in care acesti dinti erup incomplet in cavitatea bucala si raman acoperiti de un capuson de mucoasa, aceasta mucoasa sufera, de cele mai multe ori, o inflamatie numita pericoronarita, datorata retentiei de resturi alimentare in “buzunarul” dintre suprafata ocluzala a dintelui si mucoasa acoperitoare. Deasemena solutia de tratament indicata este extractia molarului de minte.

Tulburarile ortodontice sunt produse de presiunea pe care molarul de minte o exercita asupra dintilor anteriori pe arcada. Dintii isi modifica pozitia, axul de inclinare, contactele cu antagonistii. Apar modificari de ordin masticator si fizionomic cum ar fi inghesuirea dintilor frontali inferiori.