Tangoul a aparut in periferiile din Buenos Aires in baruri, bordeluri etc, unde barbatii singuri isi petreceau vremea band, jucand carti, dansand sau apeland la serviciile damelor de companie. A dansa tango cu o femeie in acea vreme era considerat un lucru obscen datorita imbratisarilor prea intime, picioarelor care se ating si se intrepatrund. Daca barbatii doreau sa incerce un pas nou sau sa invete sa danseze, singura posibilitate era sa danseze cu un alt barbat. Dansatorii de tango repetau intre ei astfel incat sa atraga admiratia doamnelor. Experimentand si dansand unii cu altii, acesti dansatori, multi anonimi, au creat dansul tango.

Putem recunoaste in tango „la contre dance” adus de francezi, valsul german, sau chiar influente din muzica negrilor adusi ca sclavi in America de sud.

Dupa 1920 a fost acceptat in Europa, figurile sale fiind standardizate in cadrul Conferintei de la Londra. Diferenta dintre el si celelalte dansuri standard este ca nu exista ridicari si coborari iar genunchii sunt tot timpul flexati.