Aditie osoasa – Augmentare osoasa pentru operatia de implant dentar. Aditie Osoasa Regenerarea, grefarea, augmentarea sau aditia osoasa reprezinta un cumul de tehnici chirurgicale. Acestea au ca scop comun marirea în volum a osului maxilar, prin adaugarea unor materiale biocompatibile înlocuitoare. Diminuarea volumului osului maxilar duce la instabilitatea dintilor si, în timp, la pierderea acestora. Pentru ca pierderea osoasa nu este vizibila cu ochiul liber, pacientii nu sunt constienti de diminuarea volumului osului maxilar. In acest articol, vom explora in detaliu procesul de aditie osoasa pentru implantul dentar. Ce este aditia osoasa si de ce este importanta pentru implantul dentar? Aditia osoasa este o procedura chirurgicala care implica cresterea cantitatii de os disponibila intr-o anumita zona a maxilarului sau mandibulei. Aditia osoasa este necesara atunci când pacientul doreste insertia unui implant într-o zona foarte solicitata din punct de vedere masticator, iar osul maxilar sau mandibular este resorbit. Prin cresterea volumului de os disponibil, se poate insera un implant dentar cu lungime si diametru mai mare, pentru o stabilitate mai mare si rezultate functionale longevive. Atunci când un implant dentar este inserat într-un os resorbit, acesta nu va avea sustinerea necesara. Iar în final nu va rezista foarte mult timp pe arcada dentara. Aditia osoasa este deosebit de importanta pentru implantul dentar deoarece osul sanatos si dens asigura stabilitatea si succesul pe termen lung al implantului. In absenta unei cantitati adecvate de os, implantul dentar poate fi nesigur, poate provoca disconfort si poate duce la infectii sau esuarea implantului. Cum nu exista nici un disconfort, nicio durere, pacientii descopera aceasta afectiune doar în urma unui control radiologic. Cauzele insuficientei osoase (pierderii osoase) pot fi multiple, printre care: - infectii cronice cu evolutie lenta
- afectare parodontala generalizata
- traumatisme
- pierderea dintilor
- tumori si chisturi
Nu lasa pierderea osoasa sa îti distruga zâmbetul si sa îti afecteze viata sociala. Vino la o consultatie, împreuna îti putem reda zâmbetul natural! Programeaza-teMateriale utilizate pentru aditia osoasa Aditia osoasa este procesul prin care se reconstruieste osul pierdut, prin diverse manopere chirurgicale si biomateriale. Acestea se pot clasifica în: Materiale de aditie Materialele de aditie pot fi: - autogene sau autologe – fragment de tesut osos recoltat de la acelasi individ, intraoral (menton, tuberozitate maxilara, creasta edentata) sau extraoral (creasta iliaca, tibie)
- alogene – os uman obtinut din banci de os
- heterologe sau xenogene – os recoltat de la alte specii (vita, porc)
Membrane de regenerare sunt bariere confectionate din diferite materiale resorbabile sau neresorbabile care separa defectul osos (refacut cu materialul de aditie) de lamboul mucoperiosal. Pot fi clasificate în: - resorbabile – se resorb în câteva luni si sunt realizate din colagen de origine animala.
- neresorbabile – necesita îndepartarea de catre medic dupa vindecarea plagii; sunt din titan, teflon sau gore-tex.
Biomaterialele selectate de clinica Denttaglio sunt capabile sa conduca la regenerarea si refacerea tesuturilor pierdute fara sa genereze alte complicatii pacientului (de natura infectioasa sau alergica). Beneficiile aditiei de os Aditia de os dentara aduce numeroase beneficii pentru pacienti, inclusiv: Creeaza baza perfecta pentru implanturi dentare stabile Maximizeaza durata de viata a dintilor naturali Protejeaza întreaga dantura Confera un aspect gingival natural Confera un aspect întinerit Diminueaza ridurile si ajuta la obtinerea unui zâmbet estetic, dar functional Etapele tratamentului cu aditie osoasa - Se efectueaza o incizie la nivelul gingiei, astfel încât radacina (în cazul în care mai exista dinte) si osul maxilar sa fie expuse.
- Daca exista radacini, acestea sunt curatate, iar fisurile sunt umplute cu grefa osoasa care formeaza o bariera.
- Dupa ce tesutul osos a fost adaugat, este cusuta gingia.
- Zona este acoperita cu un baraj cu rol de protectie, urmând ca apoi sa se vindece într-un interval de 4-9 luni.
|