Specificul contractului, a actului autentic este dat de prezenta notarului (persoana investita, prin lege, cu autoritate publica) la întocmirea şi elaborarea acestuia, condiţie cerută pentru garantarea îndeplinirii formalităţilor prevăzute de lege. Caracterul cel mai important al actelor autentice îl constituie forţa lor probantă, înscrisurile autentice beneficiind de o prezumţie de validitate care îl scuteşte pe cel ce le foloseşte ca mijloc de proba, de alta dovada, nu doar cu privire la conţinutul lor ci şi referitor la persoanele care l-au semnat, prezumţie ce nu poate fi răsturnată decât prin procedura înscrierii în fals. PROCEDURA AUTENTIFICÃRII Pe lângă regulile comune îndeplinirii actelor legea impune o serie de condiţii suplimentare, prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ♦ cererea de autentificare trebuie semnată de părţi în faţa notarului public. ♦după stabilirea identităţii părţilor conform  procedurii comune notarul face menţiune că acestea s-au prezentat personal în faţa sa. In caz de reprezentare se va face menţiune despre acest lucru iar procura va rămâne în original ataşată la dosar. ♦ luarea consimţământului părţilor la încheierea actului Dacă notarul are îndoieli cu privire la deplinătatea  facultăţilor mintale ale persoanei ce i-a solicitat întocmirea actului, acesta va proceda la autentificare doar în baza unui certificat eliberat de un medic specialist referitor la exprimarea valabilă a consimţământului de către persoana respectiva în momentul încheierii actului Pentru unele cazuri speciale când partea se află în imposibilitatea  de a-şi exprima consimţământul (a nu se confunda cu lipsa consimţământului) legea prevede următoarele modalităţi de luare a consimţământului: ♦ surdomutul “ştiutor de carte” îşi va exprima declaraţia de voinţă în scris, în faţa notarului, prin înserarea înainte de semnare a menţiunii “consimt la prezentul act, pe care l-am citit”; ♦ surdomut analfabet – consimţământul va fi luat interpret, notarul făcând menţiune în încheiere despre acest lucru; ♦nevăzătorul – notarul îl va întreba dacă a auzit bine atunci când i s-a citit conţinutul înscrisului, dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, făcând menţiune despre acest fapt în încheiere; ♦ partea care se află în imposibilitatea de a semna indiferent de motive – notarul public va arăta aceasta împrejurare în încheiere, respectiva menţiune ţinând loc de semnătură. ♦ constatarea că s-a luat consimţământul părţilor; ♦ constatarea că înscrisul a fost semnat în fata sa de toate părţile sau menţiunea că semnarea nu a putut fi făcută, precum şi numele părţii ce a fost împiedicată să semneze; ♦ numărul anexelor cuprinse in actul autentic; ♦ dispoziţia de investire în formă autentică, care se exprimă prin formula : “ Se declară autentic prezentul înscris “.