Boala parodontala  (parodontoza) este o afectiune care se intalneste din ce in ce mai frecvent in randul populatiei. Cele mai frecvente cauze ale bolii parodontale sunt :

- depunerile de tartru si placa bacteriana la nivelul dintilor

- obturatii sau diverse elemente protetice incorect adaptate

- lipsa mai multor dinti ceea ce determina o suprasolicitare a dintilor restanti

- infectii bacteriene specifice

In toate mecanismele cauzale sunt implicate bacterii specifice sau nespecifice ce determina in primul stadiu gingivita (inflamatia gingiei), care se manifesta prin sangerare la periaj sau spontan, dureri cu intensitate diferita, gust si miros neplacut. Gingia este rosie-vioalcee, umflata, neteda si sensibila.In cazul in care gingivita nu este tratata, in special prin indepartarea cauzelor care au dus la aparitia ei, inflamatia de la nivelul gingiei se extinde la osul din jurul dintilor, ceea ce duce la resorbtia osoasa si la o crestere a mobilitatii dintilor, cu grade diferite, in functie de cat de mult os s-a pierdut din jurul dintilor.Acest stadiu este reprezentat de boala parodontala (parodontoza). Intre osul alveolar si dinte se formeaza spatii (pungi parodontale) in care patrund resturi alimentare care creeaza un mediu excelent pentru bacterii, ceea ce duce in final la infectii acute sub forma unor abcese, moment in care apar dureri puternice, pana in acel moment durerile fiind minime, motiv pentru care pacientii nu se prezinta la control.

Daca nu se intervine prin tratament de indepartare a cauzelor si chiuretajul tesuturilor osoase si gingivale infectate evolutia este intodeauna spre pierderea dintelui, prin cresterea mobilitatii din cauza resorbtiei osoase. Resorbtiile osoase ramase in urma pierderii dintilor parodontotici fac tratamentul protetic sau prin implant foarte greoi, unori cu imposibilitatea de a reface dentitia prin mijloace fixe, optiunea fiind ceea de proteza totala, daca se pierd toti dintii.

Tratamentul bolilor parodontale (parodontoza) implica o diagnosticare atenta si o igienizare prealabila (detartraj supragingival, periaj, air-flow), iar mai apoi o etapizare a tratamentului care implica tratament medical si chirurgical. Urmatorul pas este cel de a indeparta acele obturatii, punti sau coroane care sunt incorect adaptate si care produc retentia de alimente sub ele.

Tratamentul chirurgical consta in indepartarea depozitelor de tartru de pe suprafata radacinilor dentare si a tesuturilor necrotice prin tehnici de chiuretaj in camp deschis. Reconstructia defectelor si resorbtiilor se fac prin tehnici speciale de aditie osoasa pe care doar un medic specialist in chirurgie orala poate sa le efectueze. Mentinerea produsului este o parte foarte importanta a tratamentului si necesita controale regulate pentru depistarea eventualelor recidive.

Tratamentul medical implica diverse solutii aplicate local si antibiotice pe cale generala pentru a stopa infectiile cauzate de bacterii specifice si nespecifice.

Tratamentul de stopare al bolii parodontale este unul de lunga durata, iar cheia este o igiena riguroasa si controale periodice pentru a observa evolutia bolii.