Problemele psihosexuale sunt definite ca incapacitatea de a ajunge la placere si satisfactie in activitatea sexuala (Manualul diagnostic si statistic al tulburarilor mentale DSM IV, Asociatia Americana de Psihiatrie, 1994), si includ: 

• Anorgasmia: intarzierea sau absenta orgasmului dupa o faza de excitatie normala in timpul activitatii sexuale;
• Aversiunea sexuala: aversiune extrema si evitarea oricarui contact genital cu partenerul;
• Dispareunia: durere genitala recurenta si persistenta, fie la femeie, fie la barbat;
• Disfunctia erectila la barbat: incapacitatea de a obtine sau mentine erectia pentru actul sexual;
• Ejacularea precoce: ejacularea, cu stimulare sexuala minima, inainte sau la scurt timp dupa penetrare, si inainte ca persoana sa doreasca acest lucru;
• Inhibarea dorintei sexuale: deficit de fantezii sexuale si dorinta a activitatii sexuale;
• Tulburarea de excitatie sexuala la femeie: incapacitatea de a obtine sau mentine o lubrifiere adecvata, ca raspuns la excitatia sexuala, pana la finalizarea activitatii sexuale;
• Vaginismul: spasmul involuntar al musculaturii vaginului, care interfereaza cu actul sexual. 

In lucrarea “The New Sex Therapy: Active Treatment of Sexual Disfunctions” (1974), Kaplan enumera o serie de factori care stau la baza acestor tulburari, si anume:

• Lipsa de informare sau ignoranta in ceea ce priveste interactiunile sociale si sexuale;
• Vina si anxietatea inconstienta legate de sex;
• Anxietatea de performanta – cea mai frecventa cauza a disfunctiei erectile si a disfunctiilor fazei orgasmului;
• Esecul partenerilor in a comunica unul cu celalalt despre sentimentele lor sexuale si comportamentale in care doresc sa se angajeze.

Beneficiile psihoterapiei 

Psihoterapia in cazurile de disfunctii sexuale  se centreaza pe o serie de obiective, cele mai importante fiind:

• Explorarea rapida si identificarea conflictelor aflate la baza disfunctiei, a sentimentelor nerezolvate legate de evenimente trecute si a factorilor aflati in afara sferei constiente;
• Invatarea unor tehnici de autohipnoza ca metoda de gestionare a stresului si de reducere a anxietatii, dar si ca metoda de crestere a pasiunii sexuale;
• Cresterea expectantelor pentru a provoca schimbarea personala;
• Modificarea emotiilor problematice si cresterea starilor emotionale dorite;
• Dezvoltarea stimei de sine;
• Concentrarea atentiei si la cresterea constientizarii senzoriale, facilitand cresterea excitatiei si a placerii;
• Identificarea si eliberarea temerilor care inhiba excitatia sexuala.