Anomaliile dentomaxilare severe necesita frecvent un tratament combinat ortodontico-chirurgical pentru obtinerea unor rezultate optime si stabile. Pentru succesul terapiei este nevoie de intelegerea si cooperarea intre medicul ortodont si chirurgul maxilofacial, fiecare contribuind cu un diagnostic corect si un plan de tratament corespunzator.  Influenta medicului ortodont este in mare masura limitata la miscarea dintilor si a osului alveolar avand un efect foarte redus asupra osului bazal. Chirurgul maxilofacial poate produce miscarea scheletului facial dar nu poate asigura alinierea corecta a dintilor. Asfel, chirurgul maxilofacial repozitioneaza maxilarele si structurile faciale in pozitia corecta in functie de anomalia prezenta si de obiectivele terapeutice, iar medicul ortodont aliniaza dintii corespunzator maxilarelor. Rolul echipei ortodontico-chirurgicale este acela de a pune un diagnostic corect a anomaliei existente, de a elabora un plan de tratament corespunzator si de a executa corect tratamentul recomandat. Trei obiective de tratament sunt fundamentale in chirurgia ortognata: functionalitatea, estetica, si stabilitatea. Aceste trei obiective reprezinta scopurile principale in tratarea pacientilor cu anomalii dentomaxilare. In general, secventa desfasurarii etapelor de tratament chirurgical-ortodontic este urmatoarea:                 1.       Etapa ortodontica preoperatorie (9-18 luni). Dintii sunt aliniati in pozitia optima pe fiecare arcada dentara.                                                                                                                             2.       Etapa chirurgicala si perioada de vindecare (4-6 saptamani). Chirurgul pozitioneaza intraoperator maxilarele in interrelatia cea mai favorabila pentru obtinerea unei ocluzii corecte si a unor proportii faciale echilibrate.                                                                                               3.       Etapa ortodontica postoperativa pentru finalizarea ocluzie . Aceasta etapa are loc dupa perioada de vindecare si implica miscari minore ale dintilor pentru obtinerea unei ocluzii satisfacatoare.                                                                                                                                        4.       Etapa de retentie. Dupa finalizarea tratamentului ortodontic se aplica dispozitive de retentie pentru stabilizarea dintilor in noua lor pozitie. Cazuri clinice