Fie ca este vorba de o consultatie de rutina sau, cel mai frecvent in scopul stabilirii unui diagnostic corect in diferite afectiuni, respectarea cu strictete a acestui act medical poate face diferenta intre un prognostic favorabil si unul rezervat sau grav. Examinarile trebuiesc facute cu profesionalism, multa rabdare si blandete pentru stabilirea cat mai corecta a diagnosticului. Ce reprezinta consultatia? Consultatia medicala veterinara reprezinta procesul prin care, in urma unui examen clinic general si special, a examenului paraclinic si a anamnezei, medicul stabileste starea de boala sau de sanatate a animalului. Starea de sanatate sau de boala reprezinta diagnosticul. In functie de metoda de examinare folosita, un diagnostic poate fi: clinic si de laborator. In vederea stabilirii unui diagnostic pozitiv privind starea de sanatate sau de boala al animalului, este necesara efectuarea cat mai corecta, completa si obiectiva a examenului. Examinarea clinica trebuie sa cuprinda pe langa planul de examinare clar si precis adaptat speciei si masuri pregatitoare. Masurile pregatitoare au rolul de linistire al animalului si de a evita unele accidente ce pot sa apara in timpul examenului prin pozitii neplacute impuse sau prin manopere dureroase la care animalele pot sa reactioneze agresiv. Masurile pregatiitoare cuprind: -abordarea sau apropierea de animalul ce trebuie examinat, abordare care se face in prezenta proprietarului care asigura in prealabil o imobilizarea a capului. -contentia sau limitarea miscarii animalului, sau uneori imobilizarea acestuia. Contentia la caine se realizeaza de preferat de catre proprietar la indicatiile medicului. Legarea botului se face cu ajutorul unei benzi de tifon sau prin aplicarea unei botnite potrivita botului animalului. Contentia se mai poate realiza la cainii mai putin agresivi prin prinderea animalului cu o mana, de pielea din regiunea cefei si imobilizarea botului cu cealalta mana. Contentia la pisici este necesara datorita faptului ca acestea sunt imprevizibile si pot deveni agresive in locuri necunoscute sau cand sunt in prezenta unor persoane straine. Gravitatea leziunilor provocate de gheare sau muscatura impune o contentie mai complexa. Imobilizarea pisicii se poate face prin infasurarea acesteia intr-un material gros si rezistent, sau imobilizarea capului prin prinderea de pielea din regiunea cefei concomitent cu imobilizarea membrelor anterioare si posterioare. Uneori situatia impune si fixarea botului cu o fasa de tofon. In cazuri foarte extreme imobilizarea se poate face in custi speciale de contentie pentru feline. Contentia la iepuri se face prin prinderea de regiunea cefei si regiunea dorso-lombara si imobilizarea membrelor posterioare. Contentia la cobai, hamsteri se face prin prinderea pielii din regiunea cefei, imobilizarea prin fixarea acestuia in pozitie sterno-abdominala pe masa de consultatii sau in custi speciale pentru rozatoare mici. Contentia pasarilor de colivie se face prin prinderea acestora in podul palmei de preferat este ca manopera de imobilizare sa fie facuta de catre proprietar. Diagnosticul clinic al animalului cuprinde o serie de metode care necesita a fi aplicate pe rand in ordinea descrierii: -Inspectia sau observarea animalului prin vaz, auz, miros, de aproape si de la distanta. -palpatia sau atingerea animalului animalului pentru a sesiza modificari de temperatura, forma, consistenta, sensibilitate.Aceasta manopera presupune cunoasterea anatomiei, fiziologiei si morfopatologiei speciei examinate. -percutia sau lovirea repetata si ritmica a tesuturilor si interpretarea zgomotelor, se poate realiza cu mana, sau cu un obiect special. -ascultatia sau perceperea si interpretarea zgomotelor produse de cord, pulmon, aparat digestiv. Aceasta se poate realiza direct prin plasarea urechii pe animal sau prin folosirea stetoscopului. -termometria sau aprecierea temperaturii corporale a animalului, se poate face direct prin palpatia cu dosul palmei sau cu ajutorul termometrului de uz veterinar. temperatura normala la caine: 38-39 grade C la pisica: 38-39,5 la cobai: 37,5-39,5 la pasari: 39,5-42 la iepuri: 38,5-39,5 Diagnosticul de laborator cuprinde examene parrazitologice, bacteriologice, hematologice, serologice, virusologice, imunologice sau necropsice. Pe langa aceste metode de examinare mai sunt uneori necesare si metode complementare de diagnostic acestea fiind: ecografia, radiologia, endoscopia, sondajul, laparascopia, biopsia, chiuretajul, rezonanta magnetica etc.