| | | | | | | | Cea mai buna cale de a preveni orbirea este de a diagnostica retinopatia diabetica si de a trata leziunile care pun in pericol vederea inainte ca acuitatea vizuala sa fie afectata. Acest obiectiv poate fi atins doar printr-un screening corect si eficient. Protocolul screeningului include o scurta anamneza care sa depisteze prezenta factorilor de risc, determinarea acuitatii vizuale, masurarea tensiunii oculare, dilatarea pupilei si examinarea fundului de ochi cu lentile non-contact (Volk 78D), eventual fotografierea retinei respectand cele sapte campuri propuse de ETDRS, daca dotarea o permite. Aceasta examinare este obligatorie pentru orice pacient in momentul diagnosticarii diabetului zaharat, desi retinopatia diabetica nu este prezenta in mod normal la pacientii cu diabet zaharat tip I in primii cinci ani de evolutie si, tocmai pentru ca unii pacienti cu diabet zaharat tip II pot avea retinopatie diabetica chiar de la debut. In acest al doilea caz, controlul oftalmologic si tratamentul corect instituit pot evita 'fenomenul de revenire la normoglicemie', termen folosit in literatura de specialitate pentru a defini agravarea retinopatiei diabetice preexistente diagnosticarii diabetului pe masura imbunatatirii controlului metabolic, situatie extrem de frustranta pentru pacient si pentru medicul diabetolog, deoarece valori glicemice din ce in ce mai bune se insotesc de alterarea progresiva a acuitatii vizuale. Dupa prima examinare, atat pacientii cu diabet tip I cat si cei cu diabet tip II fara retinopatie trebuie reexaminati anual. Dupa diagnosticarea retinopatiei diabetice frecventa controalelor oftalmologice depinde de prezenta factorilor de risc, complianta pacientului si experienta oftalmologului. Daca avem in vedere ca retinopatia diabetica nu are nici semne, nici simptome atata timp cat aria maculara nu este implicata sau nu au aparut complicatii ale retinopatiei proliferative, situatii in care scaderea acuitatii vizuale poate fi ireversibila, realizam ca monitorizarea retinopatiei diabetice trebuie sa fie un proces activ. Progresia bolii trebuie urmarita printr-o examinare oftalmologica completa, fund ochi la intervale programate, scopul fiind initierea terapiei Laser atunci cand stadiul retinopatiei o cere. Numai in acest mod, printr-o colaborare stransa intre pacient si medicul sau curant se poate izbandi in lupta cu aceasta complicatie redutabila, victoria fiind reprezentata de conservarea unei acuitati vizuale utile, atat de necesara desfasurarii unei vieti normale, integrate. Retinopatia diabetica reprezinta complicatia microvasculara a diabetului zaharat si este consecinta directa a hiperglicemiei prelungite, dar evolutia ei este influentata nu doar de nivelul glicemiilor ci si de de numerosi factori de risc a caror corectare este la fel de importanta ca si obtinerea unui profil glicemic cat mai apropiat de normal. De cele mai multe ori ne intalnim cu asocierile diabet zaharat - hipertensiune arteriala sau diabet zaharat - dislipidemie, dar nu trebuie omise nici asocierile mai rare cu anemia, afectiunile hepatice, insuficienta renala cronica, sarcina. Este bine cunoscut si acceptat rolul hipertensiunii arteriale in accelerarea retinopatiei diabetice, prin afectarea patului capilar retinian. In plus, asocierea diabetului zaharat cu valori crescute, cronic necontrolate ale tensiunii arteriale pericliteaza acuitatea vizuala prin riscul aparitiei complicatiilor la nivelul vaselor retiniene mari : tromboza de vena centrala de retina, ocluzia arterei centrale a retinei, neuropatia optica ischemica acuta.In oricare din aceste situatii este frustrant cel putin pentru medical oftalmolog, ca un pacient cu retinopatie diabetica proliferativa veche cu panfotocoagulare Laser incheiata cu ani in urma, cu acuitate vizuala stabila de-a lungul timpului sa devina nevazator ca urmare a unui accident vascular retinian provocat de hipertensiunea arteriala netratata | | | | | | | | | |
![[Image #1]](https://assets3.ghidul.ro/media/foto_video/1/36/2307/foto/thumb/375371.jpg)
