Definiţie

" Deratizarea reprezintă un complex de măsuri aplicate de toţi factorii interesaţi pentru reducerea substanţială a populaţiei de şoareci şi şobolani şi menţinerii acestoara la un nivel numeric redus."

Metode de deratizare

• chimică - constă în utilizarea de substanţe raticide (cu efect letal) amplasate în staţii de intoxicare

• ecologică - constă în imobilizarea rozătoarelor în capcane, urmat de colectare, transport şi incinerare.

• mixtă - constă atât în utilizarea deratizării chimice cât şi a deratizării ecologice.

Substanţe folosite

Substanţele raticide folosite sunt din grupele III şi IV de toxicitate, conform Listei produselor pesticide avizate pentru profilaxia sanitar-umană elaborată de Ministerul Sănătăţii, cu influenţă slab toxică pentru oameni şi animale.

Combaterea rozătoarele are un rol deosebit de important, deoarece acestea constituie un pericol permanent de îmbolnăvire (boli bacteriene, virotice şi parazitare – răspândind trichineloza, leptospiroza, bruceloza, febra aftoasă, gastroenterita virotică, antraxul, turbarea, toxiinfecţiile alimentare etc.) atât a populaţiei cât şi a animalelor şi pierderi economice (poluează, fac inutilizabile mult mai multe alimente decât alimentele consumate, ditrug instalaţiile, spaţiile etc., făcând astfel ca pierderile provocate să devină foarte mari).

Rozătoarele sunt mamiferele cele mai numeroase şi răspândite, reprezentând o treime din fauna globului.

Prolificitatea este mare datorită maturităţii sexuale timpurii (1,5 – 3 luni), perioada de gestaţie scurtă (16 – 21 zile), fătări frecvente (2 – 8 / an), cu un număr mare de pui la fătare (4 – 12), existând posibilitatea de reproducere a primelor generaţii chiar în primul an de viaţă. Longevitatea este de 2 – 4 ani, hârciogul atingând chiar 10 ani.