Artroza afectează în general persoanele dupa 40 ani și este caracterizată de degradarea - erodarea cartilajului articular, cu evoluție spre hipertrofia osului marginal (osteofite) și scleroza subcondrala (formare chist). De multe ori, în perioadele de puseu dureros, se adaugă modificari de tip inflamator ale sinovialei si capsulei articulare ( Kelley, Textbook ed a 7-a).

Definită clinic prin durere cronică de tip mecanic si impotentă funcţională care se accentuează progresiv, artroza este mereu în atenţia practicienilor, cercetărilor şi organismelor europene şi mondiale.

Factori de risc

• sexul feminin;
• traumatismul major (entorse) dar şi cel minor repetitiv (uzura, abuzul articular);
• suprasolicitarea prelungita a articulaţiei (supraîncărcarea prin obezitate)  

Clasificarea:

1.Artroza primitiva (apare dupa 60 ani, nu se pot identifica factori declansatori)

2.Artroza secundara (apare precoce fiind generata de factori identificabili).

Degradarea artrozică este un proces complex, încă insuficient clarificat. Trei mari procese stau la baza degradarii artrozice: condroliza, evenimentul central în urma căruia cartilajul dispare de pe arii osoase largi, producţia osoasă (marginală) şi inflamaţia sinovială intermitentă. Condroliza se produce în urma eliberării de către condrocitul modificat fenotipic a unor cantităţi crescute de enzime (metaloproteaze) şi citokine proinflamatorii (IL-1, TNF alfa).

Tratamentul artrozei

Decizia terapeutică presupune un diagnostic clinic, funcţional si radiologic precoce si corect,  capabil sa evidenţieze severitatea leziunilor si impactul asupra vieţii profesionale şi sociale a subiectului.

Decizia terapeutică este adesea o problemă de colaborare interdisciplinară care solicită prezenţa medicului reumatolog, a celui de medicină fizică şi recuperare şi nu în ultimul rând a celui ortoped.

Ghidul EULAR 2005 si ACR 2000 (raportari/ opinia comitetelor de experti) subliniază că în artroză trebuie să existe o abordare terapeutică modulată, ocupațională, farmacologică şi dacă este necesar chirurgicală, managementul optim fiind rezultatul combinarii acestor mijloace (evidențe categoria IV)

Etapele managementului sunt:

• confirmarea diagnosticului;
• identificarea factorilor de risc;
• identificarea bolilor asociate;

Obiectivele principale ale efortului terapeutic se dirijază spre (ACR 2000):

• educaţia pacientului;
• ameliorarea durerii;
• optimizare functionala;
• reducere ponderală;
• întârziere a progresivităţii leziunilor;
• terapie ocupaţională.

Tratamentul non-farmacologic include exercitii fizice regulate, măsuri educative, reducerea greutatii corporale, purtarea de mijloace de susținere și de ambulație.

Cel mai important este să se respecte normele de igienă articulară ce conduc la amelioarea stresului mecanic articular prin scaderea ponderală, evitarea poziţiilor vicioase, etc; folosirea ortezelor, a dispozitivelor şi a aparatelor de sprijin si ambulaţie, (baston), utilizarea unei încălţăminte comode cu talpă moale.

Terapia fizică - kinetoterapia si recuperarea ocupă un loc important de o lunga perioadă de timp în managementul artrozei. Acestea se efectueaza în unităţi profilate dar şi la domiciliul bolnavului, scopurile fiind combaterea durerii, prevenirea dizabilităţii, menţinerea şi/sau refacerea funcţiei mioarticulare şi prevenirea agravării leziunilor degenerative.

Farmacologic, prima alegere pentru controlul durerii, dat fiind eficacitatea și siguranta sunt medicamentele derivate ale paracetamol-ului ( pana la 4 gr/ zi) in formele usoare si moderate;

Antiinflamatoarele (AINS) in doza minima eficace vor fi introduse suplimentar sau vor inlocui paracetamolul in cazul unui raspuns inadecvat; pacientii cu risc gastro-intestinal crescut au indicatie pentru AINS + gastroprotectie, sau COX 2 selective. Prescrierea oricarui AINS se insoteste de risc crescut pentru evenimente cardiovasculare; COX 2 inhibitorii reduc incidenta riscului ulcerului gastrointestinal vizualizat endoscopic.

Suplimentele nutritive (glucozamina si condroitin sulfat, diacereina, derivații de avocado si acidul hialuronic) au efect simptomatic si toxicitate scazuta. Glucozamina si condroitin sulfatul sunt componenti ai glucozaminglicanilor (GAG), molecule importante in mentinerea proprietatilor mecanice ale tesutului cartilaginos. In multe ghiduri terapeutice sulfatul de glucozamina si condroitin sulfatul sunt considerate suplimente   nutritive (UK) ce se adreseaza metabolismului condrocitar. Sunt produsi lipsiti de toxicitate, iar beneficiul terapeutic apare la timp mai indelungat de 30 de zile de folosinta corticosteroizi intraarticular se recomanda pacientilor in puseu inflamator fara raspuns la analgezice sau AINS;

Osteotomiile si alte procedee chirurgicale se indica la pacientii tineri cu OA simptomatica, mai ales in prezenta displaziilor (varus, valgus);

Proteza de sold si genunchi se indica la pacientii cu manifeste procese radiologice ce caracterizeaza evolutia OA si care prezinta durere refractara la tratament si dizabilitate.

- See more at: http://www.clinicachelariu.ro/ro/ortopedie-medicina-sportiva#sthash.DquX3WQ3.dpuf